Căciulă curcubeică

De vînzare pe Breslo:

Copii – Căciuliţă olandeză

Căciuliţa olandeză este formată dintr-o singură bucată de formă dreptunghiulară şi cu colţurile dinspre faţă uşor răsfrînte spre spate.

Această căciuliţă este indicată pentru fetiţele în vîrstă de 1 – 7 ani.

Dimensiunile după care se construieşte tiparul pentru copii de 1-2 ani sînt următoarele:

Lungimea: 18 cm
Lăţimea: 15 cm

Pentru copii între 2 şi 7 ani se vor mări dimenssiunile cu cîte 1 cm pentru fiecare an.

Tiparul căciuliţei olandeze. Tiparul acestui gen de căciuliţă este foarte simplu, el reducîndu-se la un dreptunghi cu lungimea şi lăţimea egale cu măsurile de lungime şi lăţime ale căciuliţei. Dreptunghiul îl însemnăm cu literele A B C D.

Linia căciuliţei dinspre faţă. Aceasta este formată de linia verticală A – B.

Linia cusăturii din spate. Este reprezentată de linia verticală C – D.

Linia de mijloc a căciuliţei. Este formată de linia orizontală A – C.

Linia de lungime este formată de linia orizontală B – D.

Colţul căciuliţei. Colţul care se răsfrînge este format din unghiul B.

După ce am însemnat pe tipar ceea ce reprezintă fiecare linie decupăm tiparul.

Modul de tricotare

Acest gen de căciuliţă este foarte simplu şi uşor de tricotat. De remarcat este faptul că pentru bordura marginilor dinspre faţă şi lungime e necesar să se aleagă un model care să fie pe ambele feţe la fel, sau cu 2 feţe, ca atunci cînd se răsfrîng colţurile care formează urechiurile să se vadă frumos.

În partea din spate se fac 2 cute şi cîteva anouri pentru trasat panglica sau şnurul cu care se leagă căciuliţa sub bărbie.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Copii – Căciuliţă cu fund

Este formată din 2 părţi: o parte din faţă şi o parte care formează fundul căciuliţei. Partea din faţă are forma dreptunghiulară, iar fundul căciuliţei poate avea formă rotundă sau dreptunghiulară.

Pentru desenarea tiparului folosim diferite măsuri, în cm, stabilite pentru cele 3 mărimi, şi anume:

Tiparul părţii din faţă.
Desenarea cadrului. Pentru desenarea acestui tipar construim în partea stîngă a hîrtiei un cadru dreptunghiular, pe care-l însemnăm cu literele A B C D.

Lungimea acestui cadru este egală cu măsura de lungime, iar lăţimea cadrului este egală cu măsura de lăţime a părţii din faţă.

Linia verticală A – B reprezintă linia dinspre faţă. Linia orizontală A – C reprezintă linia de mijloc a acestui tipar.

Linia din spate. Măsurăm 2 cm din punctul D spre stînga, pe linia orizontală, unde însemnăm locul cu un punct. Din acet punct ridicăm o linie uşor şerpuită, ce se pierde în linia verticală C. Pe această linie montăm fundul căciuliţei.

Linia de lungime a părţii din faţă. Aceasta este uşor rotunjită şi o desenăm măsurînd 1 cm pe linia dinspre spate, de la linia orizontală B în sus, iar locul stabilit îl însemnăm cu un punct. Din acest punct ducem o linie uşor pierdută în linia orizontală B.

Pensa. Ca să formăm pensa de pe linia de lungime a căciuliţei măsurăm 5 cm din punctul B spre dreapta, pe linia de lungime şi punem un punct. Din acest punct măsurăm 1,5 – 2,5 cm în continuare pe linia de lungime şi însemnăm locul cu al doilea punct. Distanţa cuprinsă între aceste puncte reprezintă adîncimea pensei.

Ca să stabilim vîrful pensei, măsurăm 4 – 5 cm în sus, din primul punct şi stabilim punctul în direcţia mijlocului pensei, apoi punctul stabilit îl unim prin linii uşor oblice cu punctele de pensă de pe linia de lungime. Măsura de 1,5 – 2,5 cm ce se dă ca adîncime pensei şi măsura de 4 – 5 cm ce reprezintă lungimea pensei, variază între aceste limite, în raport cu mărimea în care se încadrează vîrsta copilului.

Tiparul de fund al căciuliţei.
Partea de fund a căciuliţei poate avea formă rotundă sau dreptunghiulară.

Forma dreptunghiulară a tiparului.
Desenarea cadrului. Forma dreptunghiulară a părţii de fund a căciuliţei o obţinem desenînd un cadru dreptunghiular, cu liniile de lungime şi lăţime egale cu măsurile de lungime şi lăţime ale părţii de fund. Cadrul desenat îl însemnăm cu literele A B C D.

Linia verticală A – B reprezintă linia de mijloc a părţii de fund.

Linia exterioară a părţii de fund. Aceasta este formată de linia orizontală A – C şi linia verticală C – D. Acestei linii îi putem face următoarea modificare: pe linia orizontală D măsurăm 2 cm din punctul D spre stînga şi însemnăm locul cu un punct. Din acest punct ridicăm o linie şerpuită, pierdută în linia verticală C – D.
În direcţia colţului C linia exterioară poate rămîne cu colţ sau o putem rotunji, aşa ca pe tipar.
Linia exterioară a părţii de fund se ataşează la linia dinspre spate a părţii din faţă, formînd astfel căciuliţa.

Linia de lungime a părţii de fund. Aceasta este formată de linia orizontală B pînă la linia şerpuită. Această linie formează partea dinspre ceafă a căciuliţei.

Forma rotundă a tiparului.
Desenarea cadrului. Forma rotundă a părţii de fund o desenăm în cuprinsul unui cadru dreptunghiular. Lăţimea acestui cadru va fi egală cu măsura de lăţime a părţii de fund, iar lungimea cadrului va fi egală cu măsura de lăţime înmulţită cu 2. De exemplu, dacă măsura de lăţime este de 4,5 cm, lungimea va fi egală cu 9 cm. Dreptunghiul îl însemnăm cu literele A B C D. Apoi desenăm liniile ajutătoare.

Prima linie ajutătoare. Aceasta o desenăm măsurînd din punctul A în jos, pe linia verticală, 1/2 din distanţa A – B unde punem un punct, pe care-l însemnăm cu litera E. Din punctul E ducem spre stînga o linie orizontală punctată.

A doua linie ajutătoare. Această linie o formăm unind punctele C şi E printr-o linie oblică punctată.

A treia linie ajutătoare. O construim unind punctele D şi E printr-o linie oblică punctată.

După desenarea liniilor ajutătoare trecem la construirea tiparului.

Linia de mijloc a părţii de fund este formată de linia verticală A – B.

Linia exterioară a părţii de fund. Linia exterioară de formă rotundă o desenăm aplicînd distanţa A – E pe toate liniile ajutătoare începînd din punctul E. Punctele stabilite le unim între ele printr-o linie rotundă. Porţiunea liniei exterioare de o parte şi de alta a punctului A reprezintă partea din creştetul capului, iar porţiunea dintr-o parte şi alta a punctului B reprezintă partea din direcţia cefei.

Pe această linie se aşează partea de fund, de la partea dinspre faţă a căciuliţei. Decupăm tiparele pe liniile de contur, pregătindu-le pentru lucru.

Modul de tricotare
Acest gen de căciuliţă se începe a tricota din punctul B, pentru care se montează 8 – 10 ochiuri, sporind apoi la începutul fiecărui rînd lucrat pe faţă, urmînd linia tiparului.

Linia B – A reprezintă marginea din faţă a căciuliţei şi pe ea se face o bordură cu model.

Se lucrează pe tiparul cu pensele închise. În dreptul pensei se va spori cîte 1 ochi la 2 – 3 rînduri lucrate pe faţă.

Cînd se ajunge cu lucrul în partea opusă se scade cîte 1 ochi, începînd de la vîrful pensei spre bază în ordinea în care s-a sporit la pensa anterioară lucrată.

Pentru tricotarea părţii de fund a căciuliţei se procedează astfel:
Pentru forma dreptunghiulară se începe tricotarea de la latura B-A.
Pentru forma rotundă se lucrează rotund cu 5 andrele, pe care se montează un număr de ochiuri corespunzător circumferinţei fundului căciuliţei. Se împart apoi ochiurile în 4 sau 8 şi se fac scăzăturile cuvenite în direcţiile stabilite.
Dacă se stabilesc numai 4 puncte pentru scăzături se lucrează cîte 3 ochiuri deodată, mutînd primul şi al doilea ochi în aşa fel ca ochiul al doilea să cadă deasupra.
Dacă se stabilesc 8 puncte pentru scăzături se lucrează cîte 2 ochiuri deodată.

După ce s-au montat părţile căciuliţei, în spate, se ridică 1 rînd de ochiuri şi se lucrează 4-5 rînduri de elastic, în care se fac cîteva anouri. Prin anouri se trasează o panglică sau un şnur pentru legat căciuliţa sub bărbie.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Copii – Căciuliţă cu bandă

Căciuliţa se poate confecţiona în diverse feluri. Se poate face din mai multe părţi, cum este căciuliţa cu bandă dreaptă şi fundul rotund. Ea se mai poate lucra dintr-o singură bucată, aşa cum este de exemplu căciuliţa olandeză.

Căciuliţa, ca şi celelalte obiecte ce fac parte din trusoul noului născut, se lucrează după dimensiuni stabilite pentru 3 mărimi.

Căciuliţa cu bandă la mijloc

Această căciuliţă se compune din 3 bucăţi: o bandă în mijlocul capului şi 2 părţi laterale. Ea acoperă bine capul, fapt pentru care se recomandă în special pentru copiii pînă la 6 luni.

Pentru căciuliţa cu bandă vom folosi următoarele măsuri, în cm, stabilite pentru cele 3 măsuri:
Mărimea I (pînă la 3 luni): lungimea – 13 cm; lăţimea – 11 cm.
Mărimea II (de la 3 la 7 luni): lungimea – 14 cm; lăţimea – 12 cm.
Mărimea III (de la 7 la 12 luni): lungimea – 15 cm; lăţimea – 13 cm.

Tiparul părţii laterale. Desenarea cadrului. Construim în partea stîngă a hîrtiei un unghi drept cu laturile nedefinite, pe care-l însemnăm cu litera A. Aplicăm apoi din punctul A în jos, pe linia verticală, măsura de lungime a căciuliţei, iar locul stabilit îl însemnăm cu litera B. Din punctul B desenăm spre dreapta o linie orizontală. Tot din punctul A spre dreapta, pe linia orizontală, aplicăm măsura de lăţime a căciuliţei; punctul aflat îl însemnăm cu litera C. Din punctul C ducem în jos o linie verticală, pînă la linia orizontală B. Locul de întîlnire a liniei verticale C cu linia orizontală B îl însemnăm cu litera D. În felul acesta am format cadrul în interiorul căruia vom desena tiparul. Ca să desenăm tiparul este necesar să construim întîi liniile ajutătoare.

Prima linie ajutătoare. Această linie desparte cadrul în 2 părţi egale, în direcţie verticală. Pentru desenarea acestei linii, măsurăm din punctul A spre dreapta, pe linia orizontală, 1/2 din distanţa A – C şi însemnăm locul cu litera E. Din punctul E coborîm o linie verticală punctată, pînă la linia orizontală B. Această linie constituie şi un mijloc de orientare la croit, reprezentînd direcţia firului drept de lungime a materialului.

A doua linie ajutătoare. Această linie desparte cadrul în 2 părţi egale, în direcţie orizontală. Desenăm această linie, măsurînd din punctul A în jos, pe linie verticală, 1/2 din distanţa A – B şi punem un punct, pe care-l însemnăm cu litera F. Din acest punct ducem o linie orizontală punctată, pînă la linia verticală C.

Aceste 2 linii ajutătoare împart cadrul în 4 părţi egale.

A treia linie ajutătoare. Aceasta o desenăm unind printr-o linie oblică punctată, punctul E de întîlnire a liniei orizontale F cu linia verticală C.

A patra linie ajutătoare. Această linie o desenăm unind printr-o linie oblică punctată, punctul F cu punctul de întîlnire a liniei verticale E cu linia orizontală B. Cu aceasta am terminat de desenat liniile ajutătoare şi începem desenarea tiparului.

Linia de rotunjire de deasupra capului. Această linie o deenăm astfel: măsurăm 0,5 cm din punctul A în jos, pe verticală, şi punem un punct, iar din acest punct ieşim cu 0,5 cm spre stînga, în afara liniei de cadru, şi însemnăm locul cu litera A1. Acest punct indică porţiunea dinspre frunte a părţii laterale a căciuliţei. Măsurăm apoi din punctul D spre stînga, pe linia orizontală, 1/3 din distanţa A – E1 şi punem un punct, pe care-l însemnăm cu litera D1, pe care-l coborîm cu 0,5 cm sub linia de cadru. Acest punct arată porţiunea dinspre ceafă a părţii laterale a căciuliţei. Unim apoi printr-o linie curbă, punctul A1 cu punctul D1. Apoi, din punctul A1, pleacă o linie care se pierde în linia orizontală A, pînă în dreptul punctului E, iar de aici coboară spre punctul de întîlnire a liniei orizontale F, cu linia verticală C. În spaţiul dintre aceste ultime puncte, linia bombează cu 2,5 cm deasupra liniei oblice ajutătoare şi se pierde uşor pe linia verticală C, apoi se îndreaptă uşor şerpuită spre punctul D1, unde se termină linia. Pe această linie se prinde banda din mijlocul capului.

Linia dinspre faţă a părţii laterale. Unim din nou 2 punctele A1 şi D1, în felul următor: unim printr-o linie uşor oblică punctul A1 cu punctul F, iar pe acesta îl unim printr-o linie curbă cu punctul D1. Linia curbă bombează cam la jumătatea liniei oblice ajutătoare cu 1,5 cm spre stînga acestei linii, şi apoi trece prin punctul de întîlnire a liniei verticale E cu linia orizontală B. În punctul unde bombează linia curbă cu 1,5 cm se înseamnă un punct, care indică locul unde se va prinde şiretul ce leagă căciuliţa sub bărbie.

Tiparul benzii din mijlocul capului. Măsurile după care se lucrează tiparul de bandă sînt următoarele:
Măsura de lungime a benzii este egală cu lungimea liniei de rotunjime de deasupra capului de la partea laterală.
Măsura de lăţime a bentiţei se fixează astfel:

Mărimea I = 3,5 cm
Mărimea II = 4 cm
Mărimea III = 4,5 cm

Desenarea cadrului. Ca să construim tiparul de bandă formăm în partea stîngă a hîrtiei un unghi drept, cu laturile nedefinite, pe care-l însemnăm cu litera A. Din punctul A în jos, pe linia verticală, măsurăm lungimea bentiţei şi însemnăm locul cu litera B. Din punctul B desenăm spre dreapta o linie orizontală. Tot din punctul A spre dreapta, pe linia orizontală, măsurăm lăţimea bentiţei şi însemnăm locul cu litera C. Din punctul C coborîm o linie verticală, pînă la linia orizontală B, iar punctul de întîlnire a acestor linii îl însemnăm cu litera D. Prin închiderea dreptunghiului formăm cadrul în care vom desena tiparul de bandă.

Linia ajutătoare. Ca să putem desena tiparul, construim o linie ajutătoare, măsurînd din punctul A în jos, pe verticală, 1/2 din distanţa A – B, iar locul stabilit îl însemnăm cu litera E. Din punctul E ducem o linie orizontală pînă la linia verticală C.

Linia marginii dinspre frunte. Aceasta o desenăm măsurînd din punctul A spre dreapta, pe linia orizontală, 1/3 din distanţa A – C şi însemnăm locul cu un punct, pe care îl coborîm cu 0,5 cm sub linia orizontală A. Acest punct îl unim cu punctul C, printr-o linie uşor rotunjită. Linia aceasta constituie marginea dinspre frunte a benzii.

Linia marginii dinspre ceafă. Aceasta o desenăm măsurînd din punctul B spre dreapta, pe linia orizontală, 1/3 din distanţa B – D, plus 1 cm şi însemnăm locul cu un punct. Distanţa cuprinsă între acest punct şi punctul D reprezintă linia marginii dinspre ceafă a benzii.

Linia laterală a benzii. Unim printr-o linie curbă punctul de lăţime al marginii din frunte cu punctul de lăţime al marginii dinsre ceafă. Linia curbă trece prin punctul E, uşor pierdută în linia de cadru, aşa ca pe tipar. Pe această linie se ataşează părţile laterale cu linia lor de rotunjime de deasupra capului.

Linia de mijloc a benzii este formată de linia verticală C – D.

Decupăm apoi tiparele pe liniile lor de contur, pregătindu-le astfel pentru lucru.

Modul de tricotare a căciuliţei cu bandă
Pentru tricotarea părţilor laterale se montează pe andrele 5 ochiuri şi apoi, la fiecare rînd pe faţă, se sporeşte într-o parte cu 5 ochiuri şi apoi la fiecare rînd pe faţă se sporeşte într-o parte şi alta după cum cere linia tiparului care porneşte din punctul D1.

Cînd se ajunge în punctul A1 se începe încheierea ochiurilor pînă în punctul E.

Bentiţa se lucrează începînd de la linia B – D.

După ce se tricotează bentiţa şi cele 2 părţi laterale, se unesc cu punct cusut pe muchie.

Se tricotează apoi rotund un elastic pe marginea căciuliţei, scoţînd ochiuri de jur împrejur. În partea din spate se fac cîteva anouri în elastic prin care se trasează o panglică sau un şnur cu care se leagă sub bărbie.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Fulare

Fularele se înscriu în accesoriile îmbrăcămintei pentru sport. Ele pot fi uni, în dungi, cu modele etc., iar dimensiunile sînt cam de 20 X 80 cm. Punctul cel mai indicat pentru tricotarea fularelor este punctul leneş, care se mulează bine.

Fular cu dungi simple

Acest fular este încrustat cu dungi transversale de culoare contrastantă.

Se montează pe andrea un număr de ochiuri corespunzător lăţimii fixată şi se lucrează fondul cu punct de elastic dublu, iar dungile cu punct leneş.

Elasticul dublu se lucrează astfel:

Se tricotează 1 ochi, se aşează firul în faţa ochiului următor, se tricotează ochiul, se aşează firul înapoi.

Ochiurile se pot tricota pe faţă sau pe dos, de asta depinde dacă elasticul arată lucrat pe faţă sau pe dos.

Se tricotează circa 7 cm, din culoarea de fond cu punct de elastic, apoi se tricotează cîte 2 rînduri din culorile dungilor cu punct leneş. Această alternanţă se repetă pe tot fularul sau numai la capetele fularului.

Fular şi căciuliţă

Un ansamblu foarte drăguţ, căciuliţa cu dungi diagonale şi fularul cu dungi transversale.

Ambele piese sînt lucrate cu fire bucle de nuanţe gri şi alb şi sînt tricotate cu punct leneş.

Modul de încrustare a dungilor atît la căciuliţă, cît şi la fular, dau o notă originală acestor piese.

Fularul cu model românesc

Acest fular, care împreună cu puloverul şi mănuşile constituie un ansamblu foarte fin se lucrează cu lînă albastră pe fondul alb.

Atît fularul, cît şi puloverul sînt lucrate cu punct de jerseu. Capetele fularului au franjuri lungi. Marginile puloverului, manşetele şi gulerul sînt lucrate cu punct de semielastic 1X1.

Mănuşile sînt cu un singur deget şi sînt lucrate din lînă neagră cu dungi albe.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 2 – Căciuli sport

O altă căciuliţă practică este căciuliţa olandeză, care se mai numeşte şi „căciuliţa cu urechiuşe”.

Pentru tricotarea acestei căciuliţe se montează un număr de ochiuri corespunzător cu perimetrul capului.

Se lucrează pe rotund, pe 3 andrele, cu punct leneş.

După 20 rînduri, se începe să se scadă din 10 în 10 rînduri, tricotînd o dată cîte 2 ochiuri.

După ce s-a tricotat o bandă lată de 12 – 14 cm, se începe să se scadă în cerc, în 8 locuri, de fiecare dată deasupra scăderii din rîndul precedent, avînd grijă ca partea de sus (fundul căciuliţei) să fie neted, fără valuri.

Ultimele ochiuri se trec cu ajutorul unui ac pe dosul lucrului şi se întăresc.

În jurul cercului cu scăzături se poate face un cerculeţ simplu sau umplut cu vată sau fire groase de lînă. Acest cerculeţ îi dă o formă frumoasă căciuliţei.

Urechiuşele, sau părţile laterale, se lucrează astfel:

Se montează 21 ochiuri şi se lucrează tot cu punct leneş. Se scade la cele 2 margini, lucrînd împreună cîte 2 ochiuri. Această scăzătură se face la început de rînd, după ce s-au tricotat primele 4 ochiuri. În felul acesta marginile rămîn drepte şi frumoase.

Cele 2 urechiuşe se prind la marginile căciuliţei.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 1 – Căciuli sport

Căciuliţa gen fes este cea mai potrivită pentru sport. Aceasta este foarte simplu de executat.

Se montează pe andrele un număr de ochiuri corespunzător cu perimetrul capului.

Se tricotează o bandă lată de 10 – 12 cm simplă sau încrustată cu un model, apoi se împart ochiurile în 4, 6 sau 8 grupe şi din dreptul lor se începe să se scadă, lucrînd împreună cîte 2 ochiuri. Ultimele ochiuri se trec cu ajutorul unui ac pe dosul lucrului, unde se întăresc.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.
P.S. Eu am lucrat modele de căciuli cu andrele circulare şi au ieşit foarte frumoase. E mai simplu, pentru că de la început puteţi verifia forma căciulii.