Posts Tagged ‘tipar’

Copii – Pantalonaş scurt pentru băieţi

Pantalonaşul scurt este purtat de băieţi, începînd de la vîrsta de 2 ani şi pînă la 7-8 ani.

pantalonas scurtPentru desenarea tiparului de pantalonaş putem folosi măsuri gata stabilite sau luate direct pe corp.

Măsurile stabilite pentru băieţi în etate de 3 ani sînt următoarele:
Lungime = 22 cm
Grosimea şoldurilor = 62 cm

Aceste măsuri cresc în raport cu vîrsta copiilor, după cum urmează:
Lungimea creşte cu cîte 2 cm pentru fiecare an.
Grosimea şoldurilor creşte cu cîte 4 cm pentru fiecare an.

Tiparul de faţă a pantalonaşului scurt
Desenarea cadrului. Pentru desenarea acestui tipar construim un unghi drept cu laturile nedefinite în partea stîngă a hîrtiei şi-l însemnăm cu litera A. Din punctul A în jos, pe linia verticală, aplicăm măsura de lungime a pantalonilor şi însemnăm punctul cu litera B. Din punctul B desenăm spre dreapta o linie orizontală. Aplicăm apoi, pe liniile orizontale, din punctele A şi B spre dreapta, 1/3 din măsura de grosime a şoldurilor şi punem cîte un punct. Însemnăm punctul de pe linia orizontală A cu litera C şi cel de pe linia orizontală B cu litera D.

Unim printr-o linie verticală punctul C cu D, formînd un cadru dreptunghiular, în interiorul căruia vom desena tiparul de faţă şi spate al pantalonului scurt.

tipar scurt

Linia de răscroitură a piciorului.
Aceasta o formăm măsurînd din punctul B în sus, pe linia verticală, 1/4 din distanţa B-D. Locul aflat îl însemnăm cu litera E. Acest punct indică adîncimea răscroiturii piciorului. Măsurăm apoi din punctul D spre stînga, pe linia orizontală, 1/4 din distanţa B-D minus 1 cm şi punem un punct pe care-l însemnăm cu litera F, care indică lărgimea răscroiturii piciorului. Unim, apoi, printr-o linie uşor adîncită, punctele E şi F, formînd astfel linia de răscroitură a piciorului.

Cusătura interioară a piciorului. Aceasta o formăm măsurînd din punctul D în sus, pe verticală, 1/4 din distanţa B-D, minus 1 cm. Locul aflat îl însemnăm cu litera G. Acest punct marchează înălţimea cusăturii piciorului. Unim apoi acest punct printr-o linie oblică cu punctul F, formînd astfel linia de cusătură a piciorului.

Linia de mijloc a feţei. Aceasta o construim măsurînd din punctul C spre stînga 1/10 din măsura de grosime a şoldurilor, minus 1 cm. Locul stabilit îl însemnăm cu litera H. Acest punct indică mijlocul feţei. Unim apoi punctul H cu punctul G printr-o linie adîncită în partea de jos, aşa ca pe tipar, construind astfel linia de mijloc a feţei.

Linia de talie o formează linia orizontală, din punctul A pînă la punctul H.

Tiparul de spate al pantalonaşului scurt.
Partea din spate prezintă linii comune cu faţa, cu excepţia liniilor de talie şi mijloc, pe care trebuie să le desenăm.

Linia de mijloc a spatelui o formăm măsurînd din punctul C spre stînga, pe linia orizontală, 1/2 din distanţa cuprinsă între punctul C şi punctul H. Locul aflat îl însemnăm cu un punct, pe care-l însemnăm cu litera I. Punctul I indică mijlocul spatelui. Unim apoi acest punct printr-o linie oblică, cu punctul G, formînd astfel linia de mijloc a spatelui.

Linia de talie o reprezintă linia A-I.

Modul de tricotare.
Tricotarea pantalonaşului scurt se face începînd cu linia de talie, care poate rămîne dreaptă ca în model, sau se poate începe cu o margine lucrată cu punct de semielastic pe o lăţime de 2-3 cm.

Se urmăreşte linia tiparului pentru fiecare parte separat, sau se poate tricota într-o singură bucată, o parte de faţă şi de spate unite pe linia A-E.

Pe linia de talie se fac butoniere, dacă pantalonaşul se prinde de bluziţă, făcînd un costumaş, sau i se pun bretele şi se poate purta cu orice bluză sau pulovăr.

Pentru tricotare se pot folosi diverse puncte: punct de jerseu, punct leneş, punct de ţesătură, punct de jerseu răsucit şi altele, după gustul fiecăruia.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Copii – Pantalonaş chilot

Pantalonaşul – chilot poate fi purtat de copii începînd de la vîrsta de 7 luni şi pînă la vîrsta de 6 – 7 ani.
pantalonas chilot

Pantalonaşul se poartă numai cu un elastic în talie. Acest pantalonaş, cu unele adaosuri, poate fi folosit şi ca şpilhozen, aşa cum vom vedea mai departe. Pentru desenarea tiparului pantalonaşului-chilot folosim măsuri stabilite.

Pentru copii de 7-8 luni pînă la 1 an vom folosi următoarele măsuri:
Lungimea = 22 cm
Lăţimea = 56 cm
Lungimea cordonului = 50 cm

Pentru copiii de peste 1 an, vom adăuga fiecărei măsuri cîte 2 cm pentru fiecare an.

Tiparul de pantalonaş-chilot

Desenarea cadrului. Ca să desenăm tiparul acestui pantalonaş, desenăm mai întîi un dreptunghi, avînd lungimea egală cu măsura de lungime a pantalonaşului, iar lăţimea egală cu 1/4 din lărgimea pantalonaşului. Dreptunghiul îl însemnăm cu literele A B C D.

tipar pantalonas chilotRăscroitura piciorului. Măsurăm din punctul B spre dreapta, pe linia orizontală, 1/2 din distanţa B – D minus 3 cm, unde punem un punct, pe care-l însemnăm cu litera E şi care indică adîncimea răscroiturii piciorului pe linia de fund a pantalonului. Din punctul D măsurăm în sus, pe linia verticală, 1/3 din distanţa C – D, plus 1 cm şi însemnăm locul cu litera F. Punctul F indică adîncimea răscroiturii piciorului pe linia de şold a pantalonului. Unim întîi printr-o linie curbă punctele E şi F. Linia curbă este adîncită cu 2,5 cm faţă de linia oblică punctată.

Linia de talie este reprezentată pe tipar de orizontala A – C. Acest tipar reprezintă faţa şi spatele pantalonului.

Modul de tricotare a pantalonaşului-chilot.

Tricotarea pantalonaşului începe de la linia de talie a feţei.
Se montează pe andrele un număr de ochiuri corespunzător măsurii ce o prezintă tiparul per linia de talie.

Se tricotează 2 cm cu punct de elastic dublu, dacă se trasează un elastic prin el, sau se fac 3 rînduri cu punct de semielastic 1X1, apoi un rînd de găurele tricotînd un jeteu, 2 ochiuri tricotate împreună pe dos. Se repetă acest model.

Se continuă apoi cu punct de semielastic încă cîteva rînduri pînă se ajunge la o lăţime de 2,5 cm.

După această bentiţă se începe tricotarea propriu-zisă a pantalonaşului cu punct de jerseu, sau cu alt punct, la alegere. După ce s-a tricotat o porţiune egală cu lungimea liniei de şold, se creşte 1 ochi în mijlocul rîndului. Se înseamnă acest ochi şi în rîndurile următoare se creşte la fiecare rînd lucrat pe faţă cîte 1 ochi, la dreapta şi la stînga ochiului din mijloc, pînă ce lăţimea clinului corespunde cu tiparul.

De menţionat este că ochiurile clinului se lucrează cu punct de jerseu.

Se continuă tricotarea pentru partea din spate, care începe cu clinul care se formează prin scăzăturile ce se fac pe o parte şi pe alta a clinului, iar pentru piciorul pantalonaşului se adaugă ochiuri sau se sporeşte într-o parte şi alta a clinului după cerinţele tiparului.

Se continuă tricotarea cu scăzături pînă la terminarea clinului, apoi se lucrează în linie dreaptă pînă în talie, unde se face o bentiţă cu elastic sau cu găurele, ca la faţa pantalonaşului.

Se unesc apoi cele două părţi pe linia de şold cusute pe muchie sau cu cusătură descălcată pe dos.

În talie se introduce un elastic dacă marginea este dublă, sau un şiret dacă marginea are găurele.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 2 – Veste

Această vestă are partea din faţă dintr-o singură bucată, cu decolteul mic şi de formă rotundă. În mijlocul feţei vesta este rotunjită. 2

Marginea vestei, a răscroiturii mînecilor şi decolteul sînt lucrate cu punct de elastic ajurat, iar fondul vestei este lucrat cu un model care se tricotează astfel:

Se montează un număr de ochiuri divizivil cu 3.

Rîndul 1: 1 ochi pe dos, 1 jeteu, 1 ochi se scoate nelucrat.

Rîndul 2: 1 ochi pe faţă, 1 ochi scos cu jeteu, încă 1 ochi cu jeteu, 1 ochi pe faţă etc.

Rîndul 3: 1 ochi pe dos, 1 ochi scos cu 2 jeteuri, 1 ochi scos cu 1 jeteu etc.

Rîndul 4: 1 jeteu, 1 ochi netricotat, 1 ochi scos cu 3 jeteuri se tricotează împreună pe faţă etc.

Rîndul 5: 1 ochi scos împreună cu jeteul se scoate şi aici cu 1 jeteu, 1 ochi pe dos etc.

Rîndul 6: 1 ochi scos cu 2 jeteuri se scoate din nou cu un nou jeteu, 1 ochi pe faţă etc.

Rîndul 7: 1 ochi scos cu 3 jeteuri se tricotează pe dos, 1 jeteu, 1 ochi netricotat.

Modelul se repetă începînd cu rîndul 3.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Vesta

Vesta se poartă peste bluză şi completează drăguţ îmbrăcămintea în zilele mai răcoroase.
Vesta poate avea diverse forme şi poate fi lungă pînă în talie sau pînă spre şolduri. Indiferent de forma şi lungimea ei, vesta se compune din două părţi, spate şi faţă, pentru care se construieşte cîte un tipar.

tipar vesta spateTiparul din spate

Se desenează un unghi drept în partea stîngă a hîrtiei cu laturile nedefinite şi se notează cu litera A.

Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea pînă în talie şi se notează litera B. Din punctul B se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala A. Această linie poate reprezenta şi linia de lungime a vestelor scurte pînă în talie.

Linia de lungime a vestei se desenează măsurînd din punctul B în jos pe verticală lungimea din talie şi punctul unde s-a stabilit lungimea vestei (de obicei sînt circa 8 – 10 cm). Punctul stabilit se notează cu litera C. Din punctul C se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de bust se desenează măsurînd din punctul B în sus pe verticală lungimea subraţului minus 3 cm şi se notează litera D. Din punctul D se desenează spre dreapta o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de subraţ se desenează aplicînd în prealabil măsurile de grosime.
Pe linia de lungime se măsoară din punctul C spre dreapta 1/4 din grosimea şoldului, care a fost luată în dreptul unde s-a stabilit lungimea vestei, şi se notează un punct.

Pe linia de talie se aplică din punctul B spre dreapta 1/4 din grosimea taliei şi se notează un punct.

Pe linia de bust se măsoară 1/4 din grosimea bustului. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe linia de talie şi acesta cu punctul de pe linia de şold cu linii pline.

Răscroitura gîtului se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală 1 cm şi se notează un punct. Tot din punctul A se măsoară spre dreapta pe orizontală 1/6 din grosimea gîtului plus 3 cm. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe verticala A printr-o linie uşor rotunjită.

Linia de umăr. Pentru desenarea acestei linii se măsoară din punctul A spre dreapta pe orizontală 1/2 din lăţimea spatelui. Acest punct se stabileşte cu 3 cm sub orizontală şi se notează cu litera E. Se uneşte apoi punctul E cu punctul de răscroitură de pe orizontala A printr-o linie plină, care formează umărul.

Răscroitura braţului se desenează unind punctul E cu punctul de înălţime a liniei de subraţ printr-o linie adîncită în partea de jos spre linia de subraţ.

Tiparul de faţă: decolteu ascutit

Se desenează un unghi drept în partea dreaptă a hîrtiei cu laturile nedefinite şi se notează cu litera A.

Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea feţei pînă în talie minus răscroitura gîtului de la partea din spate şi se notează litera B. Din punctul B se desenează o linie paralelă cu prizontala A.
Această linie, ca şi la partea din spate, poate rămîne linia de lungime a vestei.

Linia de lungime se desenează măsurînd din punctul B în jos pe verticală măsura stabilită între talie şi punctul de lungime a vestei şi se notează litera C. Din punctul C se duce o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de bust se desenează măsurînd din punctul B în sus pe verticală măsura a subraţului pînă în talie, minus 3 cm şi se notează litera B. Din punctul D se duce o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de subraţ se desenează ca şi la spate, aplicînd în prealabil măsurile de grosime.
Pe linia de lungime se aplică din punctul C spre stînga 1/4 din măsura de grosime a şoldului (care a fost luată în direcţia lungimii vestei) plus 2 cm şi se notează un punct.

Pe linia de talie se aplică din punctul B spre stînga 1/4 din grosimea taliei plus 2 cm şi se notează un punct.

Pe linia de bust se aplică din punctul D spre stînga 1/4 din grosimea bustului plus 2 cm. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe linia de talie şi apoi acesta cu punctul de pe linia de şold cu linie plină.

decolteu sabratObservaţie Linia de subraţ expusă în text reprezintă o linie cambrată în talie. Această linie poate fi şi dreaptă la o vestă lejeră. În acest caz, atît în faţă, cît şi la spate, se aplică măsurile de grosime numai pe linia de lungime a vestei şi pe linia de bust. Punctele stabilite se unesc printr-o linie plină prelungită cu 3 cm deasupra orizontalei D.

Linia de pensă. Pentru desenearea acestei linii se măsoară 10 – 15 cm de la linia de subraţ spre dreapta pe orizontala D şi se notează cu un punct care indică vîrful pensei. Pe această distanţă se întăreşte orizontala D, întrucît formează o latură a pensei.

Tot pe linia de subraţ se măsoară 3 cm de la orizontala D în jos. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de vîrf al pensei printr-o linie plină, care formează a doua latură a pensei.

Răscroitura gîtului se desenează măsurînd din punctul A spre stînga pe orizontală lungimea răscroiturii gîtului de la partea din spate plus 1 cm. Punctul stabilit se uneşte cu punctul D printr-o linie uşor adîncită, aşa ca pe tipar. Această linie reprezintă decolteul vestei, care se poate modifica ca formă şi adîncime după dorinţă.

Exemplu:
a) Dacă decolteul este pătrat, se procedează astfel: din punctul de răscroitură a gîtului de pe orizontala A se coboară o linie paralelă cu verticala A în punctul unde se doreşte a se stabili adîncimea decolteului. Din punctul stabilit se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala A pînă la linia de cadru (verticala A). 2 rinduri de nasturi

b) Dacă decolteul este rotund, se procedează astfel: după ce s-a stabilit punctul de răscroitură a gîtului pe orizontala A se stabileşte punctul de adîncime a decolteului pe verticala A măsurînd din punctul A în jos pe verticală măsura ce se stabileşte după dorinţă. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de răscroitură a gîtului printr-o linie rotunjită.

Linia de umăr se desenează aplicînd din punctul de răscroitură a gîtului de pe orizontala A spre stînga lungimea umărului din spate. Acest punct se stabileşte cu 3 cm sub orizontala A şi se notează cu litera E. Se uneşte apoi punctul E cu punctul de răscroitură a gîtului de pe orizontala A printr-o linie plină.

Răscroitura braţului se desenează unind punctul E cu punctul de adîncime a subraţului printr-o linie adîncită în partea de jos spre linia de subraţ.

Linia de mijloc a feţei este formată de verticala A – C. Această linie poate rămîne în forma aceasta pentru vestele care se închid cap la cap (margine la margine) cu fermoar sau cu copci. Dacă se închide cu nasturi se face o fentă pentru butoniere şi nasturi. În acest caz se prelungeşte orizontala C cu 3 cm spre dreapta. Din punctul stabilit se ridică o linie paralelă cu verticala A – C pînă în dreptul adîncimii decolteului.

Dacă vesta se închide la 2 rînduri de nasturi, se procedează astfel: se prelungeşte orizontala C spre dreapta cu 5 – 6 cm şi se notează un punct.

Se prelungeşte linia decolteului în afara liniei de mijloc a feţei tot cu 5 – 6 cm. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe orizontala C printr-o linie plină.

Linia de lungime a feţei, orizontala C poate rămîne aşa cum este descrisă în text, formînd un colţ drept în mijlocul feţei, sau se poate modifica formînd un colţ rotund sau ascuţit în mijlocul feţei după modă sau după dorinţă.

După acete tipare se pot tricota diferite modele de veste.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Jachete

Jachetele sînt foarte potrivite pentru purtat primăvara, toamna şi în zile de vară mai răcoroase. Ele se pot face cu sau fără guler, decoltate, închise sau nu în mijlocul feţei.

Tiparele de jachetă se aseamănă întru totul cu tiparele de bluză, cu deosebirea că sînt mai largi şi au o fentă în mijlocul feţei.

Tiparul de spate
tipar spate jacheta
Tiparele de spate se desenează la fel cu tiparele de bluză la care se fac următoarele modificări:

Linia de subraţ se desenează aplicînd pe linia de lungime, din punctul C spre dreapta 1/4 din grosimea şoldurilor plus 1 cm şi se notează un punct. Pe linia de bust se măsoară din punctul D spre dreapta 1/4 din grosimea bustului, plus 1 cm. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe linia de şold printr-o linie simplă.

Linia de umăr. Pentru desenarea acestei linii se aplică din punctul A şi D spre dreapta 1/2 din lăţimea spatelui plus 1 cm. Punctele stabilite se unesc între ele printr-o linie verticală punctată. Pe această linie se uneşte cu punctul de răscroitură a gîtului de pe orizontala A printr-o linie prelungită cu 2 cm spre dreapta în afara liniei punctate.

La tiparele de spate pentru jacheta chimono sau cu mînecă raglan se modifică numai linia de subraţ, aşa cum s-a descris mai sus.

Tiparul de faţă
tipar fata jacheta

Tiparele de faţă, atît la jacheta simplă, cît şi la cele chimono şi cu mîneca raglan, rămîn la fel cu tiparele de faţă ale bluzelor respective, cu excepţia liniei de subraţ, care se modifică astfel:

Linia de subraţ a jachetei se desenează aplicînd măsurile de grosime: pe linia de lungime se aplică din punctul C spre stînga 1/4 din grosimea şoldului plus 3 cm şi se notează un punct. Pe linia de bust se aplică din punctul D spre stînga 1/4 din grosimea bustului plu 3 cm. Punctul stabilit se uneşte cu punctul stabilit pe orizontala C printr-o linie plină.

Fenta se desenează prelungind linia de lungime cu 3 cm spre dreapta în afara punctului C. Din punctul stabilit se ridică o linie paralelă cu verticala A – C pînă în dreptul răscroiturii gîtului. Punctul însemnat se uneşte cu răscroitura gîtului printr-o linie dreaptă.

La jachetele care nu se închid în faţă, sau care se închid cap la cap nu se face fentă.

Mîneca şi gulerul se desenează la fel cu cele de la bluză.

După tiparele obţinute se tricotează diferite jachete.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 2 – Rochii

Prezintă o rochie simplă, închisă în mijlocul feţei cu nasturi. model 2

Decolteul este drept şi alungit pe umeri.

Mîneca este scurtă, iar în talie are un cordon închis cu cataramă.

Tricotarea acestei rochii se face cu punct de ţesătură.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Rochii

tipar rochie simplaRochiile tricotate sînt foarte plăcute la purtat. De obicei ele au o linie dreaptă. Mîneca poate fi lungă, trei-sferturi sau scurtă simplă, chimono sau raglan.

Pentru realizarea unei rochii se vor folosi tiparele de bluză şi fustă. (Se ştie că bluza si fusta unite pe linia de talie formează o rochie.) Întrucît tiparele de bluză lungi pînă la şold cuprind în ele şi partea dintre talie şi şold a fustei (această porţiune a bluzei şi fustei se suprapun coincind toate liniile), urmează doar ca la tiparele de bluză să completăm fusta. În acest scop se va proceda în felul următor.
tipar rochie chimono

Tipar pentru rochii

La tiparul din spate al bluzei simple chimono sau raglan se fac următoarele completări:

Linia de mijloc a spatelui vertical A se prelungeşte pe o distanţă oarecare.

Linia de lungime a bluzei, orizontal C, devine linie de şold. tipar rochie chimono cu maneca trei sferturi

Linia de lungime a rochiei se desenează măsurînd din punctul B în jos pe verticală lungimea fustei, unde se notează litera M. Din punctul M se duce spre dreapta pentru spate şi spre stînga pentru faţă o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de subraţ se completează măsurînd din punctul M spre dreapta pentru spate şi spre stînga pentru faţă, distanţă de pe linia de şold, linia C, pentru rochiile cu linie dreaptă şi plus 3 – 5 cm pentru rochiile evazate. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de grosime a şoldului de pe linia C, printr-o linie plină.

Mîneca şi gulerul se desenează la fel cu tiparele construite pentru bluze.

La fel se procedează cu desenarea tiparelor pentr rochiile chimono şi pentru cele cu mîneca raglan.

tipar rochie raglanDupă aceste tipare se pot tricota diferite rochii.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Fuste

Fustele tricotate pentru fetiţe ce au depăşit vîrsta de 12 ani şi pentru persoanele adulte nu se execută decît cu o linie dreaptă sau uşor evazată, cu pliseu.

Fusta în formele enunţate se lucrează din două părţi şi anume – spate şi faţă. Pentru fiecare parte se desenează un tipar.

tipar spate fustaTiparul din spate al fustei
Pentru desenarea acestui tipar se construieşte un unghi drept cu laturile nedefinite în partea stîngă a hîrtiei şi se notează cu litera A.

Linia de lungime a fustei se desenează aplicînd din punctul A în jos pe verticală măsura de lungime a fustei şi se notează litera B. Din punctul B se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala A.

Linia de şold se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea dintre talie şi şold şi se notează litera C. Din punctul C se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala A.

Linia de subraţ se desenează aplicînd în prealabil măsurile de grosime astfel:
- pe orizontala A se aplică din punctul A spre dreapta 1/4 din grosimea taliei şi se notează cu un punct.
- pe linia de şold se măsoară din punctul C spre dreapta 1/4 din grosimea şoldului şi se înseamnă un punct.
- pe linia de lungime se măsoară 1/4 din grosimea şoldului pentru fustele drepte şi 3 – 5 cm pentru fustele evazate. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe linia de şold şi apoi cu punctul de pe linia A printr-o linie plină. În dreptul şoldului această linie se rotunjeşte uşor.

Linia de talie se desenează măsurînd 1,5 cm din punctul A în jos pe verticală. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de grosime a taliei printr-o linie rotunjită.

Tiparul din faţă al fustei tipar fata fusta
Se desenează un unghi drept în partea dreaptă a hîrtiei şi se notează cu litera A.

Linia de lungime se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea fustei şi se notează litera B. Din punctul B se duce spre stînga o linie paralelă cu orizontala A.

Linia de şold se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea dintre talie şi şold şi se notează litera C. Din punctul C se duce pre stînga o linie paralelă cu orizontala A.

Linia de subraţ se desenează aplicînd ca şi la spate măsurile de grosime. Pe linia A se aplică punctul A spre stînga 1/4 din grosimea taliei, plus 2 cm şi se notează un punct. Pe linia de şold se aplică din punctul C spre stînga 1/4 din grosimea şoldului plus 2 cm şi se notează un punct. Pe linia de lungime se aplică din punctul B spre stînga 1/4 din grosimea şoldului plus 2 cm pentru fustele drepte şi plus 5 – 7 cm pentru fustele evazate. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe linia de şold şi apoi cu punctul de pe linia A printr-o linie plină rotunjită în dreptul şoldului.

Linia de talie se desenează măsurînd 2,5 cm din punctul A în jos pe verticală. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de grosime a taliei printr-o linie uşor rotunjită.

Futa cu pliseuri se tricotează dintr-o singură bucată, urmărind linia fustei drepte. Explicaţiile amănunţite se găsesc în text, la modelul respectiv.

După acesste tipare se tricotează diferite fuste.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Bluză cu mînecă raglan

Acest gen de bluze sînt formate dn faţă, spate şi mîneci. Mînecile, indiferent dacă sînt lungi, trei-sferturi sau scurte, se pot lucra separat în întregime sau, după ce s-a tricotat pînă la răscroitura braţului, se poate tricota o dată cu spatele şi faţă, care au fost şi ele tricotate pînă la răscroitura braţului.

Pentru fiecare piesă componentă se construieşte un tipar.

La mîneci se foloseşte aceeaşi măsură de lungime ca la bluza chimono.

tipar spateTiparul părţii din spate

Pentru desenarea tiparului se construieşte în partea stîngă a hîrtiei un unghi drept cu laturile nedefinite şi se notează cu litera A.

Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală, lungimea bluzei pînă în talie şi se notează litera B. Din punctul B se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala A.

Linia de lungime a bluzei se desenează din punctul B în jos pe verticală lungimea dintre talie şi şold şi se notează litera C. Din punctul C se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de grosime a bustului se desenează măsurînd din punctul B în sus pe verticală, lungimea subraţului minus 3 cm şi se notează litera D. Din punctul D se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de subraţ se desenează procedînd astfel:
- pe linia de lungime se aplică din punctul C spre dreapta pe orizontală 1/4 din grosimea şoldului şi se înseamnă un punct.
- pe linia de talie se aplică din punctul B spre dreapta 1/4 din grosimea taliei şi se înseamnă un punct.
- pe linia de bust se aplică din punctul D spre dreapta 1/4 din grosimea bustului şi se înseamnă un punct.
Se unesc între ele punctele stabilite. Linia desenată se prelungeşte cu 3 cm deasupra liniei de bust. Punctul stabilit reprezintă înălţimea subraţului.

Răscroitura gîtului se formează măsurînd 1 cm din punctul A în jos pe verticală. Tot din punctul A se măsoară spre dreapta 1/6 din grosimea gîtului minus 3 cm şi se notează litera E. Se uneşte punctul E cu punctul de răscroitură de pe verticala A printr-o linie uşor rotunjită.

Linia de aplicare a mînecii raglan se formează unind punctul E cu punctul de înălţime a subraţului cu o linie uşor rotunjită, aşa ca pe tipar.

Tiparul părţii din faţă tipar fata
Se desenează un unghi drept în partea dreaptă a hîrtiei şi se notează cu litera A.

Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea bluzei pînă în talie minus 1,5 cm şi se notează litera B. Din punctul B se duce spre stînga o linie paralelă cu orizontala A.

Linia de lungime a bluzei se desenează măsurînd din punctul B în jos pe verticală lungimea dintre talie şi şold şi se notează litera C. Din punctul C se duce spre stînga o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de subraţ se desenează aplicînd în prealabil măsurile de grosime astfel:
- pe linia de lungime a bluzei se aplică din punctul C spre stînga 1/4 din grosimea şoldului plus 1 cm şi se notează un punct.
- pe linia de talie se aplică din punctul B spre stînga 1/4 din grosimea taliei plus 1 cm şi se înseamnă un punct.
- pe linia de bust se aplică din punctul D spre stînga 1/4 din grosimea bustului plus 1 cm şi se notează un punct. Se unesc apoi între ele punctele stabilite printr-o linie ce se prelungeşte cu 1 cm deasupra orizontalei D. Punctul stabilit reprezintă lungimea subraţului.

Răscroitura gîtului se formează măsurînd din punctul A spre stînga pe orizontala 1/6 din grosimea gîtului minus 1,5 cm şi se notează un punct. Tot din punctul A se măsoară în jos pe verticală 1/6 din grosimea gîtului. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe orizontala A printr-o linie rotunjită.

Linia de aplicare a mînecii raglan se desenează unind punctul de răscroitură a gîtului după orizontala A cu punctul de lungime a subraţului cu linia uşor rotunjită, aşa ca pe tipar.

tipar minecaTiparul de mînecă
Se desenează un cadru dreptunghiular cu lungimea egală cu măsura de lungime a mînecii raglan (se ia la fel ca la mîneca chimono), iar lăţimea va fi egală cu 1/2 din grosimea braţului. Acest cadru se notează cu literele A, B, C, D.

Linia de răscroitură a mînecii. Pentru desenarea acestei linii se construieşte o linie ajutătoare, aplicînd din punctul C în jos pe verticală distanţa A – E de la partea din spate a bluzei. Punctul însemnat se notează cu litera E. Din acest punct se duce spre stînga o linie punctată paralelă cu orizontala A – C. Se măsoară apoi 4 1/2 cm din punctul A spre dreapta pe orizontală. Punctul stabilit se uneşte cu punctul E printr-o linie uşor rotunjită, aşa ca pe tipar. Această linie reprezintă răscroitura mînecii raglan.

Linia cusăturii de subraţ a mînecii se desenează măsurînd din punctul B spre dreapta 1/2 din grosimea încheieturii mînecii, pentru mîneca lungă, sau a grosimii braţului pentru mîneca trei-sferturi şi pentru mîneca scurtă. Punctul stabilit se uneşte cu punctul E printr-o linie plină.

Observaţii. Lungimea acestei bluze, ca şi a celorlalte, poate fi şi numai pînă în talie. În acest caz, linia de talie va reprezenta lungimea bluzei, însă numai pînă la elasticul sau la bordura ce urmează să se facă bluzei respective. Lăţimea acestora nu este inclusă în lungimea bluzei pînă în talie.

După aceste tipare se pot tricota diverse modele de bluză cu mînecă raglan.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Bluză chimono cu mînecă scurtă

Acest gen de bluză se tricotează după tipare construite la fel cu cele de la bluza chimono cu mînecă lungă, care se modifică în felul următor:

Linia de subraţ a bluzei la spate şi la faţă se desenează unind punctul de grosime a şoldului cu punctul de grosime al bustului printr-o linie pînă mai sus de punctul de înălţime al umărului.

Linia de umăr, la spate şi la faţă, se prelungeşte pînă la întîlnirea liniei de subraţ unde se notează litera M. Din punctul M se coboară cu 1,5 cm. Din punctul stabilit se duce o linie uşor pierdută în linia de umăr. Se controlează liniile de umăr (la spate şi la faţă), ca să fie egale între ele.

Linia de răscroitură a braţului se formează unind punctul de lungime a umărului cu punctul de lungime a subraţului printr-o linie rotunjită, aşa ca pe tipare.

Linia de cambrură a subraţului se realizează unind între ele punctul de grosime a şoldului cu punctul de grosime a taliei şi acesta cu punctul de grosime a bustului, prelungind linia cu 3 cm. Punctul stabilit reprezintă lungimea subraţului.

După ce s-au obţinut aceste tipare se pot tricota diferite bluze cu mînecuţă scurtă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

chimono cu mîneca scurta

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 49 other followers