Colier croșetat

De sezon.

Eșarfă croșetată, numai bună de ieșit în oraș.

Pe stoc. Detalii la danoaca@yahoo.com

Eșarfe tricotate

De sezon.

Diferite mărimi și culori, toate tricotate manual și nici una la fel cu alta.

Pe stoc.

Pentru detalii, contact la danoaca@yahoo.com

Model 4 – Ciorapi

Prezintă un ansamblu format din căciuliţă, şosete şi mănuşi lucrate cu aceeaşi garnitură formată din 2 culori contrastante (alb şi negru).

Toate piesele se lucrează cu 5 andrele.

Rîndul 1 şi 3: toate ochiurile pe faţă, culoare, lînă albă.

Rîndul 2: toate ochiurile pe dos cu lînă albă.

Rîndul 4: cu lînă albă, 3 ochiuri pe faţă, 1 ochi nelucrat, lăsînd firul în spatele ochiului. Se repetă.

Rîndul 5: toate ochiurile pe dos cu lînă neagră.

Rîndul 6: toate ochiurile pe faţă cu lînă neagră.

Rîndul 7: toate ochiurile pe dos cu lînă neagră.

Rîndul 8: cu lînă neagră, 3 ochiuri pe faţă, 1 ochi nelucrat, lăsînd firul prin spatele ochiului.

Aceste 8 rînduri se repetă.

Restul se lucrează cu punct de jerseu.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 3 – Ciorapi

Aceşti ciorapi pentru schi sînt tricotaţi cu model ajurat. Sînt lungi pînă deasupra genunchilor. Marginea de sus este îngustă şi lucrată cu punct de semielastic 1X1. Restul ciorapilor e lucrat cu ajur, în felul următor:

Se pune pe cele 4 andrele un număr de ochiuri divizibil cu 8 şi se împart egal.

Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat, 2 ochiuri pe faţă, 1 jeteu. Se continuă modelul, avînd grijă să se termine rîndul cu 1 jeteu.

Rîndul 2: 2 ochiuri pe faţă la început de rînd (la prima andrea de la care s-a început modelul), apoi se începe modelul: 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună, iar pete ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 3 ochiuri pe faţă. Se repetă modelul, iar rîndurile se termină cu 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 3: 3 ochiuri pe faţă la început de rînd, apoi începe modelul: 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat, 1 jeteu, 5 ochiuri pe faţă. Se repetă modelul, iar rîndul se sfîrşeşte cu 1 jeteu, 2 ochi pe faţă.

Rîndul 4: 2 ochiuri lucrate împreună la început de rînd, urmează apoi modelul: 2 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat. Se repetă modelul. Se sfîrşeşte rîndul 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună.

Rîndul 5: 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, apoi modelul: 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 3 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat. Se repetă şi se sfîrşeşte rîndul cu 1 jeteu, 3 ochiuri pe faţă 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună.

Rîndul 6: 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă la început de rînd, apoi modelul: 1 jeteu, 5 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat. Se repetă modelul şi se termină rîndul cu 1 jeteu, 6 ochiuri pe faţă. Aceste 6 rînduri se repetă.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 3 – Căciuli sport

Un ansamblu deosebit de drăguţ format dintr-un pulover sport şi căciuliţă tricotată cu lînă albă de angora.

Puloverul are mîneca raglan şi un guler lat.

Gulerul, marginea puloverului şi manşetele sînt lucrate cu punct de semielastic 1X1. Restul puloverului este lucrat cu punct de elastic în relief.

Căciuliţa are forma unui fes drept şi legat în vîrful capului cu un şnur cu ciucure.

Pentru tricotarea acestei căciuliţe se foloseşte firul dublu şi se montează un număr de ochiuri corespunzător cu perimetrul capului şi se lucrează drept cu punct de elastic în relief, ca şi puloverul.

Acest ansamblu este completat cu mănuşi din blană de iepure gri.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 13 – Bluze

Bluziţa aceasta simplă, dar foarte drăguţă se tricotează după tiparul de bluză fără pensă, folosind punctul de orez.

Răscroitura mînecilor şi decolteul sînt mărginite cu un şiret tricotat cu o culoare contrastantă, folosind punctul de jerseu.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Vestă bărbătească cu garnitură – Model nr. 70

Aplicînd într-o altă variantă modelul cunoscut sub denumirea de „şarpe” sau „torsadă”, se poate obţine o vestă frumoasă şi practică.

Furnituri:
Circa 300 g lînă, andrele nr. 2 şi 2½.

Mărimea:
Lărgimea peste piept aproximativ 98 cm; lungimea vestei 63 cm.

Model:
I. Totul se lucrează în „punct de jerseu”, în „punct de elastic” şi în „punct leneş”.

II. Mijlocul feţei se lucrează cu modelul următor:
Pentru executarea acestui model sînt necesare 22 ochiuri.

Rîndul 1: (pe faţa lucrului) 2 ochiuri pe dos, *8 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos. Repetăm o dată de la *.

Rîndul 2: acoperit.

Rîndul 3: 2 ochiuri pe dos, * 2 ochiuri ridicate nelucrate şi lăsate în faţa lucrului pe o andrea de rezervă; lucrăm pe faţă ochiurile următoare (3 şi 4), apoi tot pe faţă cele 2 ochiuri de pe andreaua de rezervă; următoarele 2 ochiuri (5 şi 6) le ridicăm pe o andrea şi le lăsăm în spatele lucrului. Lucrăm pe faţă următoarele 2 ochiuri (7 şi 8) şi apoi lucrăm pe faţă ochiurile (5 şi 6) lăsate pe andreaua de rezervă, ochiuri pe dos. Repetăm o dată de la *.

Rîndul 4: acoperit.

Rîndul 5: repetăm de la rîndul 1.

Măsura:
30 ochiuri şi 45 rînduri = 10 cm din modelul I.

Spatele:
Montăm 130 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm 10 cm în înălţime în „punct de elastic”. Continuăm lucrul pe andrele nr. 2½ o bucată de 23 cm înălţime, în „punct de jerseu”, crescînd la fiecare margine cîte 1 ochi la 3 cm (de 8 ori). În total creştem 16 ochiuri. Avem 146 ochiuri. În următoarele 10 rînduri vom lucra astfel: primele şi ultimele 23 ochiuri de pe andrea le vom lucra în „punct leneş”, iar restul spatelui (100 ochiuri), în punct de jerseu”. Începînd din rîndulal 11-lea scădem la fiecare margine a lucrului astfel: 4, 3, 2, 1 ochiuri, la începutul rîndurilor. În total am scăzut 26 ochiuri. Avem 120 ochiuri cu care continuăm să tricotăm drept 25 cm, în „punct de jerseu”, avînd grijă ca primele şi ultimele 10 ochiuri de pe andrea să le lucrăm în „punct leneş”.

Umărul:
Începem să formăm linia umărului scăzînd la începutul rîndurilor, pe această linie, de 20 ori cîte 4 ochiuri, în total 80 ochiuri scăzute pe ambii umeri. Rămîn la mijlocul spatelui 40 ochiuri pe care le scădem într-un singur rînd.

Faţa:
Montăm 130 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm 10 cm în înălţime în „punct de elastic”. Continuăm pe andrele nr. 2½ în „punct de jerseu”, o bucată de 23 cm în înălţime, avînd grijă ca la mijlocul feţei să introducem în lucru modelul II, astfel: lucrăm 54 ochiuri în „punct de jerseu”, urmează 22 ochiuri cu modelul II şi în continuare 54 ochiuri în „punct de jerseu”, crescînd la fiecare margine, cîte 1 ochi la 3 cm (de 8 ori). În total creştem 16 ochiuri.

Avem 146 ochiuri. În următoarele 10 rînduri vom lucra astfel: primele şi ultimele 23 ochiuri de pe andrea (total 46 ochiuri) le vom lucra în „punct leneş”, iar restul de 100 ochiuri de la mijlocul rîndului le vom lucra în „punct de jerseu”, avînd la mijloc 22 ochiuri cu modelul II.

Începînd din rîndul al 11-lea, scădem la fiecare margine astfel: 4, 3, 3, 2, 1 ochiuri la începutul rîndurilor. În total am scăzut 26 ochiuri (cîte 13 ochiuri la fiecare margine). Avem 120 ochiuri cu care continuăm lucrul drept, 5 cm în înălţime, în „punct de jerseu” şi modelul II, avînd grijă ca primele 10 şi ultimele 10 ochiuri de pe andrea să le lucrăm în „punct leneş”. Avem 120 ochiuri pe care le împărţim pe 2 andrele, cîte 60 ochiuri pe o andrea. Continuăm lucrul pe prima andrea tricotînd 20 cm în înălţime în „punct de jerseu” şi jumătate din modelul II (11 ochiuri), la marginea exterioară a lucrului tricotăm mereu 10 ochiuri în „punct leneş”, scăzînd cîte 1 ochi la 1 cm astfel: la marginea interioară a feţei lucrăm 11 ochiuri cu modelul II, iar următoarele 2 ochiuri în „punct de jerseu” le lucrăm împreună pe faţă, scăzînd astfel 1 ochi.

Începem a forma linia umărului, scăzînd de 10 ori cîte 4 ochiuri, la începutul rîndului, pe această linie.

Continuăm la el lucrul pe andreaua următoare, însă inversat.

Bentiţa de la gît:
Montăm pe o andrea de ciorapi 1 ochi şi tricotăm în „punct leneş”, crescînd cîte 1 ochi numai într-o parte pînă cînd avem 10 ochiuri. Tricotăm cu aceste 10 ochiuri, în „punct leneş”, o bucată de lungimea corespunzătoare răscroielii gîtului şi încheiem scăzînd cîte 1 ochi la fiecare rînd (pe aceeaşi parte pe care iniţial am crescut) pînă cînd terminăm ochiurile.

Călcăm aburit, încheiem la maşină, iar bentiţa din jurul gîtului o coasem invizibil cu mîna, cap în cap cu răscroiala gîtului.

„Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

Cardigan cu guler – Model nr. 4

Cardiganul prezentat aici are un guler mare răsfrînt şi un interesant motiv în „cruciuliţe”. Banta de elastic, lucrată într-o singură bucată, îl susţine puţin în partea de jos, formînd un uşor bluzeu. Banta este lucrată în colţ, atît în faţă, cît şi la guler.

Furnituri:
Circa 650 g de lînă de grosime mijlocie, andrele nr. 2 şi 3 (avem nevoie de 6 – 8 andrele lungi nr. 2) şi 8 nasturi.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului: 96 – 98 cm. Lărgimea cardiganului încheiat la nasturi circa 104 cm, lungimea la mijlocul spatelui circa 63 cm.

Model:
I. Modelul cardiganului: rîndul 1: *3 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe dos. Repetăm de la *. Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: deasupra ochiului pe faţă tricotăm 1 ochi pe faţă, deasupra ochiului pe dos tricotăm 1 ochi pe dos. Rîndul 3: *1 ochi pe dos, 3 ochiuri pe faţă. Repetăm de la *. Rîndul 5: *1 ochi pe dos, din cele 3 ochiuri pe faţă, tricotăm întîi al treilea ochi pe faţă luîndu-l din faţa andrelei, apoi primul şi pe urmă al doilea ochi. Abia după ce am tricotat toate trei ochiurile dăm drumul de pe andreaua stîngă. Repetăm de la *. Rîndul 7: 1 ochi pe faţă, *1 ochi pe dos, 3 ochiuri pe faţă. Repetăm de la *. Rîndul 9: 2 ochiuri pe faţă, *1 ochi pe dos, 3 ochiuri pe faţă. Repetăm de la *. Rîndul 11: 2 ochiuri pe faţă, *1 ochi pe dos. Din cele 3 ochiuri pe faţă tricotăm întîi al treilea ochi pe faţă, luîndu-l din faţa andrelei, apoi primul ochi şi în sfîrşit al doilea ochi (ca la rîndul 5). Repetăm de la*. După al 12-lea rînd urmează din nou rîndul întîi.

II. Benţile se tricotează în „punct de elastic”.

Măsura:
30 ochiuri şi 36 rînduri = 10 cm din modelul I.

Spatele:
Începem cu 146 ochiuri, cu andrele nr. 3. Tricotăm drept 36 cm cu modelul I.

Răscroiala mînecii:
La începutul celor 2 rînduri următoare scădem cîte 9 ochiuri şi în rîndurile care urmează încă de 12 ori cîte 1 ochi. Rămîn 116 ochiuri. Lucrăm drept înainte pînă ce răscroiala mînecii este de 12 cm măsuraţi vertical. Aici şi începînd de aici creştem la cîte 3 cm, pe ambele margini ale lucrului, de 3 ori cîte 1 ochi. Vom avea 122 ochiuri.

Umărul:
Cînd spatele are 56 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor, de 14 ori cîte 6 ochiuri. Rămîn 38 ochiuri la mijloc. Încheiem.

Partea dreaptă a feţei:
Începem cu 82 ochiuri, pe andrele nr. 3. Tricotăm drept 11 cm cu modelul I.
Buzunarul: în rîndul următor tricotăm 19 ochiuri pe faţa lucrului, luăm 42 ochiuri pe o andrea de rezervă, tricotăm cele 21 ochiuri rămase.
Lăsăm lucrul de o parte. Montăm pe alte andrele 44 ochiuri pentru căpuşeala buzunarului şi tricotăm 11 cm în „punct de jerseu”. La începutul celor 2 rînduri din urmă, scădem cîte 1 ochi (42 ochiuri). Sfîrşim cu 1 rînd pe faţă şi lăsăm lucrul de o parte. Continuăm faşa. Tricotăm 21 ochiuri de la marginea stîngă, lucrăm în continuare cu ochiurile căptuşelii buzunarului, însă acum cu modelul cardiganului (atenţie la continuitatea modelului!) şi sfîrşim cu restul de 19 ochiuri. Vom avea din nou 82 de ochiuri pe andrea. (Ochiurile buzunarului rămîn mai departe pe andreaua de rezervă).

Răscroiala mînecii:
La 36 cm măsuraţi de la marginea de jos, scădem în rîndul următor, la marginea stîngă, 10 ochiuri, apoi scădem la cîte 2 rînduri, la începutul lor, o dată 3 ochiuri, o dată 2 ochiuri şi de 5 ori cîte 1 ochi. Rămîn 62 ochiuri. Tricotăm drept înainte. Cînd răscroiala mînecii are 14 cm, creştem la marginea stîngă 1 ochi şi începînd de aici, la cîte 3 cm, încă cîte 1 ochi, ca la spate.

Răscroiala gîtului:
Cînd marginea interioară, cea din dreapta, are 51 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndului următor 4 ochiuri. Pe urmă scădem la cîte 2 ochiuri, o dată la 3 rînduri, de 5 ori cîte 2 ochiuri şi de 6 ori cîte 1 ochi. Continuăm această margine drept înainte.

Umărul:
Cînd răscroiala mînecii este cu 1 cm mai înaltă decît a spatelui, formăm umărul scăzînd cîte 6 ochiuri de la marginea exterioară.

Partea stîngă a feţei: se lucrează inversat.

Mîneca stîngă:
Începem cu 70 ochiuri pe andrele nr. 2. Tricotăm 3 cm cu modelul II. Continuăm cu andrele nr. 3 cu modelul I. Creştem la cîte 6 rînduri, la ambele margini, de 21 ori cîte 1 ochi. Vor fi 112 ochiuri. Cînd mîneca are 43 cm de la marginea de jos (sau altă măsură necesară antebraţului) scădem la începutul celor 2 rînduri următoare 3, respectiv 10 ochiuri, urmînd a scădea la începutul rîndurilor următoare: o dată 2 ochiuri, o dată 3 ochiuri, o dată 2 ochiuri, o dată 3 ochiuri, de 6 ori cîte 2 ochiuri, de 38 ori cîte 1 ochi, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 3 ochiuri. Rămîn 19 ochiuri. Încheiem.

Gulerul:
Începem cu 102 ochiuri pe andrele nr. 3 cu modelul I. Tricotăm drept 4 rînduri. Începînd de aici scădem la începutul fiecărui rînd de 36 ori cîte 1 ochi, adică de 18 ori de ambele părţi. Urmează încă 4 rînduri fără scăderi. Între timp, cînd gulerul are 5 cm, încheiem la mijloc 30 ochiuri, luăm o parte din ochiuri pe o andrea de rezervă şi lucrăm cele două părţi separat. La marginea exterioară continuăm cu scăderile ca pînă acum, iar la marginea interioară scădem la cîte 2 rînduri de 5 ori cîte 2 ochiuri şi cîte 1 ochi pînă se termină toate ochiurile.

Aburim uşor părţile tricotate, fără a apăsa cu fierul, pentru a menţine elasticitatea modelului. Le montăm. Gulerul se aşează cu rîndul începător în răscroiala gîtului, colţul să vină la marginea feţei.

Banta:
Ridicăm la marginea de jos a spatelui, de la cusătură laterală la cusătură laterală, 152 ochiuri pe o andrea nr. 2. Tricotăm 3 ½ cm cu modelul II. Încheiem. Acum lucrăm cu 6 andrele lungi. Ridicăm la marginea de jos a feţei din dreapta 86 ochiuri. Pe altă andrea ridicăm la marginea interioară şi în continuare, tot pe aceeaşi andrea, la marginea îngustă a gulerului, în total 220 ochiuri. Pe a treia andrea ridicăm 100 ochiuri la marginea de jos a gulerului, pe a patra andrea ochiurile celeilalte margini înguste a gulerului şi în continuare la partea inferioară a feţei din stînga, deci din nou 220 ochiuri. Pe a cincea andrea 96 ochiuri la marginea de jos a feţei din stînga. Lucrînd rîndurile dus-întors tricotăm 3 ½ cm cu modelul I. La colţuri creştem în fiecare rînd cîte 1 ochi la sfîrşitul andrelelor. La colţul gulerului putem creşte mai mult cu 1 – 2 ochiuri, ca să se aşeze frumos. Creşterile le facem, ridicînd firul orizontal dintre două ochiuri pe andreaua stîngă, de unde îl tricotăm luîndu-l din spatele andrelei, sucindu-l. La jumătatea lăţimii formăm la 1 ½ cm de la marginea de jos şi începînd de aici la cîte 7 ½ cm, 8 butoniere orizontale, corespunzătoare mărimii nasturilor. Butonierele orizontale apar verticale pe cardiganul finit. Dacă ne vine greu să lucrăm cu 220 ochiuri pe o andrea, putem împărţi ochiurile, lucrînd cu 8 andrele.

Banta buzunarelor:
Trecem ochiurile buzunarelor lăsate pe andreaua de rezervă pe o andrea nr. 2. Împărţim în distaţe egale şi creştem 4 ochiuri. Vom avea 46 ochiuri. Tricotăm 3 cm cu modelul II. Încheiem.

„Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

Jachetă pepit – Model nr. 2

Această jachetă elegantă se tricotează într-un model pepit „Pied-de-poule”. Combinaţiile de culori negru-alb, bleumarin-alb, bordo-ivoriu, brun-bej dau impresia unei ţesături. Jacheta are mîneci şapte-optimi, dar se poate confecţiona şi cu mîneci lungi.

Furnituri:
Circa 280 g lînă de culoare deschisă şi circa 320 g lînă de culoare închisă, andrele nr. 2 ½ , 7 nasturi, circa 15 cm mătase subţire pentru dublura gulerului.

Mărimea:
Lărgimea jachetei încheiată circa 104 cm, lungimea la mijlocul spatelui, fără guler, 60 cm (circumferinţa pieptului 96 – 98 cm).

Model:
I. Tivurile de jos se tricotează în „punct de jerseu”.

II. Restul pepit, care se lucrează la fel ca punctul suedez, după schema alăturată.

Măsura:
35 ochiuri şi 40 rînduri = 10 cm.

Spatele:
Începem cu 162 ochiuri de culoare închisă. Tricotăm 3 cm cu modelul I. Urmează pe faţa şi dosul lucrului cîte 1 rînd de ochiuri pe dos, continuăm apoi cu modelul II după schema dată (ochiul care începe şi cel care sfîrşeşte rîndul nu se includ în model). Scădem la ambele margini ale lucrului, mereu la cîte 5 cm, de 3 ori cîte 1 ochi. Rămîn 156 ochiuri. De aici creştem la cîte 2 cm, de 10 ori cîte 1 ochi. Vor fi 176 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Cînd spatele are 40 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 7 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 8 ori cîte 1 ochi. Rămîn 146 ochiuri. Continuăm drept înainte, pînă ce răscroiala mînecii are pe verticală 10 cm. Aici, şi începînd de aici, creştem la ambele margini, la cîte 1 cm, de 8 ori cîte 1 ochi. Vor fi 162 de ochiuri.

Umărul şi răscroiala gîtului:
La 58 cm măsuraţi de jos scădem la ambele margini, la începutul rîndurilor următoare, de 10 ori cîte 4 ochiuri şi de 11 ori cîte 3 ochiuri. Între timp, la 63 cm, încheiem 16 ochiuri în mijlocul rîndului, luăm una din părţi pe o andrea de rezervă şi terminăm cele 2 bucăţi separat. La marginea interioară scădem la cîte 2 rînduri, la începutul lor, cîte 4 ochiuri pînă se epuizează toate ochiurile.

Partea dreaptă a feţei:
Începem cu 78 de ochiuri, cu lînă de culoare închisă. După 3 cm tricotăm atît pe faţă, cît şi pe dosul lucrului cîte 1 rînd de ochiuri pe dos şi totodată adăugăm la marginea dreaptă (cea interioară) 32 ochiuri. Vor fi 110 ochiuri. Continuăm cu modelul II. La marginea stîngă (cea exterioară) scădem la cîte 5 cm de 3 ori cîte 1 ochi. Rămîn 107 ochiuri. Apoi creştem la cîte 2 cm de 10 ori cîte 1 ochi. Vom avea 117 ochiuri. Marginea dreaptă o continuăm înainte şi la 3 cm de la adăugarea ochiurilor formăm prima pereche de butoniere: tricotăm 4 ochiuri de la margine, din 7 ochiuri facem o butonieră, tricotăm 10 ochiuri şi din 7 ochiuri facem o a doua butonieră. Celelalte perechi de butoniere sunt la 7 ½ cm una de alta. Facem în total 7 perechi de butoniere. Între timp, la 37 cm măsuraţi de la marginea de jos, lucrăm, în locul pensei de la piept, cu rînduri prescurtate (avem 116 ochiuri pe andrea). În rîndul următor tricotăm pe faţa lucrului 66 ochiuri, restul rămîne pe andreaua stîngă. Întoarcem, tricotăm tot aceste 66 ochiuri pe dos. În rîndul următor tricotăm 76 ochiuri, întoarcem, revenim asupra acestor 76 ochiuri. În următorul rînd tricotăm 86 ochiuri, întoarcem ş.a.m.d. Tot la 2 rînduri tricotăm cu 10 ochiuri mai mult pînă ce în sfîrşit lucrăm iar cu toate ochiurile rîndului.

De reţinut:
Deoarece am format sub răscroiala mînecii un unghi de circa 2 ½ cm prin rîndurile prescrutate, vom avea începînd de aici 2 măsuri diferite. Marginea laterală va fi mai scurtă, cea interioară mai lungă, respectiv mai înaltă. Am semnalat pe tipar această diferenţă prin cele 2 linii ale umărului. Cea punctată arată înălţimea scăzută (aici 6 cm), cea plină arată umărul real obţinut de 8 ½ cm.

Răscroiala mînecii:
Cînd faţa are 40 cm de la marginea de jos, scădem la marginea exterioară, la cîte 2 rînduri, o dată 9 ochiuri, o dată 3 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 1 ochi. Rămîn 93 ochiuri. Cînd răscroiala mînecii are, pe verticală 7 cm, creştem aici şi, începînd de aici, de 10 ori cîte 1 ochi la marginea exterioară.

Răscroiala gîtului:
Între timp, cînd marginea interioară (cea din dreapta) are 52 cm de la adăugarea ochiurilor, încheiem la începutul rîndului următor 31 ochiuri, pe urmă la cîte 2 rînduri, o dată 3 ochiuri, de 5 ori cîte 2 ochiuri şi de 6 ori cîte 1 ochi. Această margine urmează drept înainte.

Umărul:
Între timp, cînd răscroiala mînecii are, pe verticală, 17 cm, scădem la marginea exterioară, la cîte 2 rînduri, de 5 ori cîte 5 ochiuri şi 4 ochiuri pînă se termină toate ochiurile.

Mîneca:
Începem cu 94 ochiuri din culoarea mai închisă. Tricotăm 3 cm cu modelul I. Apoi tricotăm atît pe faţă, cît şi pe dosul lucrului, cîte 1 rînd de ochiuri pe dos, pe urmă continuăm cu modelul II. Creştem la ambele margini, la cîte 2 cm, de 20 ori cîte 1 ochi. Vor fi 134 ochiuri. Cînd mîneca are 41 cm de la marginea de jos, sau altă măsură necesară antebraţului, scădem la începutul rîndurilor următoare de 2 ori cîte 8 ochiuri, de 2 ori cîte 5 ochiuri, de 2 ori cîte 4 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 6 ori cîte 2 ochiuri, de 10 ori cîte 1 ochi, de 2 ori cîte 2 ochiuri, de 14 ori cîte 1 ochi, de 6 ori cîte 2 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 4 ori cîte 4 ochiuri. Rămîn 20 ochiuri. Încheiem.

Gulerul:
Începem cu 148 ochiuri cu modelul II. Tricotăm 10 cm drept înainte, pe urmă lucrăm cu rînduri prescurtate. Tricotăm pe faţa lucrului 104 ochiuri, restul rămîne pe andreaua stîngă. Întoarcem, tricotăm 60 ochiuri. Întoarcem, tricotăm 70 ochiuri. Întoarcem şi tricotăm 80 ochiuri ş.a.m.d. În fiecare rînd tricotăm cu 10 ochiuri mai mult, lucrînd în cele din urmă cu toate ochiurile rîndului. Încheiem.

Călcăm puternic părţile tricotate cu ajutorul unei cîrpe ude şi le montăm. Tivurile de jos le îndoim şi le coasem cu puncte invizibile. Feţele le îndoim în afară pe o lărgime de 4 ½ cm, le coasem sus şi jos, le răsfrîngem şi le tivim. Butonierele le festonăm prinse cîte 2. Cele trei margini drepte ale gulerului le îndoim cîte 1 cm şi căptuşim gulerul cu mătase. Aşezăm gulerul cu rîndul cu care l-am încheiat în răscroiala gîtului, la circa 4 cm de la marginea interioară a feţelor. La partea de sus a părţii cu butoniere, coasem o mică cheutoare, iar sub guler un nasture mic, ca să nu se răsfrîngă colţul feţei. Coasem nasturii.

„Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

Ghid de tricotat

Tricotul se lucrează cu un fir neîntrerupt de lînă sau bumbac cu andrele (cîrlige), luînd forme diferite.
Atunci cînd se lucrează cu o fîşie dreaptă, tricotul se poate face cu două andrele; cînd vrem să obţinem un obiect de formă circulară vom tricota cu cinci andrele sau cu o andrea circulară.

1. Materialul.
Se poate tricota cu lînă, bumbac, mătase sau fire sintetice.
Spre deosebire de firul de bumbac, firele din lînă şi din materiale sintetice trebuie depănate uşor (larg) pe degete, nu pe hîrtie, pentru a nu pierde elasticitatea. Firul de bumbac poate fi înfăşurat strîns pe hîrtie. Firul rezultat dintr-un tricotaj deşirat (desfăcut) trebuie spălat înainte de a fi întrebuinţat din nou (vezi punctul 12). Firele de bumbac se spală cu sodă şi eventual se pot fierbe dacă bumbacul este alb. Pentru vopsitul lînii sau al bumbacului se întrebuinţează coloranţi speciali, adaugînd (la fiert) puţină sare şi oţet. Firele sintetice se spală şi se vopsesc după instrucţiuni speciale.

Este bine să întrebuinţăm pe cît posibil fire de bună calitate. Chiar dacă sunt mai scumpe, firul de calitate mai bună este mai spornic, mai durabil şi lucrul finit are un aspect mai frumos.

2. Andrelele.
Pot fi de metal, de material plastic sau de os; pot fi ascuţite la ambele capete sau numai la un singur capăt. Andrelele ascuţite la ambele capete se întrebuinţează pentru executarea obiectelor circulare, ciorapi, mănuşi etc. Andreaua circulară este formată din două capete ascuţite din metal, de aproximativ 6 – 8 cm lungime, unite între ele cu un arc format dintr-o sîrmă spirală. Această andrea serveşte la executarea obiectelor mari, ca rochii şi fuste, care se lucrează dintr-o singură bucată.

Andrelele au diferite numere. Ele trebuie să se potrivească firului cu care lucrăm. Dacă tricotăm un fir de lînă subţire cu andrele groase, se obţine o împletitură rară şi se va întinde, iar dacă întrebuinţăm andrele subţiri la un fir prea gros se obţine o împletitură prea strînsă. Trebuie încercat mai întîi ce andrele se potrivesc firului pe care-l avem.

3. Montarea ochiurilor pe andrele
Înseamnă executarea primelor ochiuri cu care începem lucrul. Montarea ochiurilor se face cu două andrele, astfel: se lasă un fir de rezervă de lungimea aproximativ corespunzătoare numărului de ochiuri care sunt de montat. Se înfăşoară apoi firul care vine de la ghem pe degetul arătător stîng, iar firul de rezervă se prinde între degetul mic şi cel inelar şi se face cu el o buclă destul de largă pe degetul mare. Se prinde firul din afară al buclei cu andreaua din mîna dreaptă şi se trage prin buclă firul de pe degetul arătător stîng. Se dă drumul buclei şi se strînge ochiul pe cîrlig. Formăm cu firul de rezervă o nouă buclă pe degetul cel mare şi procedăm în acelaşi fel montînd numărul necesar de ochiuri.

De asemenea, putem monta ochiurile pe două andrele, după aceea scoatem o andrea şi lucrăm primul rînd pe faţă, luînd ochiurile din spatele andrelei. Dacă tricotăm ciorapi sau mănuşi, unde elasticitatea rîndului începător este importantă, tricotăm ochiurile pe ambele andrele deodată, lucrînd în punct elastic: 1 pe faţă, 1 pe dos, 2 pe faţă, 2 pe dos.

4. Ochiuri.
Prin diversitatea modului de a lucra ochiurile pe andrele se formează diferite modele. Dăm mai jos denumirea şi modul de executare.

Ochiul pe faţă. Trecem andreaua din mîna dreaptă prin firul din faţă al ochiului şi apucăm firul liber, apoi îl tragem prin ochi formînd astfel un alt ochi care rămîne pe andreaua din mîna dreaptă.

Ochiul pe dos. Aşezăm firul liber pe andreaua din mîna stîngă în faţa ochiului pe care îl lucrăm; trecem andreaua din mîna dreaptă prin ochi, prin spatele firului şi apucăm firul liber trăgîndu-l pe dos; formăm astfel un ochi pe dos.

Fiecare ochi lucrat pe faţă se vede pe dos pe partea cealaltă a lucrului, iar ochiul lucrat pe dos se vede pe faţă pe partea cealaltă a lucrului.

Ochiul crescut. Pentru a creşte în timpul lucrului numărul ochiurilor montate iniţial, montăm la începutul rîndului unul sau atîtea ochiuri cîte avem de crescut sau tricotăm primul ori ultimul ochi de două ori, o dată din faţă şi o dată din spatele andrelei.

Pentru creşterea pe parcursul rîndului, ridicăm firul orizontal dintre două ochiuri pe andreaua stîngă şi îl tricotăm luîndu-l din spatele andrelei (firul trebuie sucit pentru a nu rămîne un gol). În sfîrşit, numărul de ochiuri se poate creşte şi prin jeteuri.

Ochiul scăzut. Pentru reducerea numărului de ochiuri lucrăm două ochiuri împreună pe faţă sau pe dos, de la dreapta la stînga, sau de la stînga spre dreapta, după model. Dubla scăzătură (din 3 ochiuri obţinem 1 ochi) se execută astfel: ridicăm ochiul 1 nelucrat, lucrăm împreună ochiul 2 şi 3, apoi tragem ochiul 1 peste ochiul rezultat din scăderea ochiului 2 şi 3.

Scădere la începutul sau sfîrşitul rîndului: tricotăm două ochiuri împreună pe faţă sau pe dos (după model), adică lucrăm primele sau ultimele două ochiuri deodată.

Scădere pe parcursul rîndului: poate fi diferită:
a) Spre dreapta: tricotăm două ochiuri pe faţă;
b) Spre stînga: ridicăm 1 ochi, tricotăm ochiul următor pe faţă şi-l trecem prin ochiul ridicat;
c) Pe dos: tricotăm două ochiuri împreună pe dos. (Dacă nu se aminteşte altceva în text, atunci întrebuinţăm la scăderea unui ochi, scăderea spre dreapta; la scăderea mai multor ochiuri, adică la încheierea unui rînd de ochiuri, întrebuinţăm scăderea spre stînga, dar atunci nu ridicăm un ochi, ci trecem ochiul tricotat prin ochiul lucrat anterior).

Ochiul ridicat. Ridicăm pe andreaua din mîna dreaptă ochiul următor de pe andreaua din mîna stîngă fără a-l lucra, trecînd firul liber prin spatele sau prin faţa ochiului, după model.

Primul ochi se tricotează în fiecare rînd, luîndu-l din spatele andrelei, ultimul ochi se ridică numai, cu firul aşezat în faţa ochiului. Sau: ridicăm primul ochi, luîndu-l din spatele andrelei, cu firul aşezat în faţa ochiului, iar ultimul ochi îl tricotăm pe faţă sau pe dos, după cum cere modelul.

5. Diferite denumiri de împletituri şi expresii întrebuinţate în cursul cărţii:
Punct leneş: toate rîndurile pe faţă.

Punct de jerseu: 1 rînd pe faţă, 1 rînd pe dos.

Punct de elastic: tricotăm 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos, pînă la sfîrşitul rîndului. În rîndurile următoare, tricotăm ochiurile aşa cum se prezintă, adică cele pe faţă le lucrăm pe faţă, iar ochiurile pe dos le lucrăm tot pe dos.

Punct semielastic: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos. În rîndul următor ochiurile care apar pe faţă le lucrăm pe faţă, iar ochiurile care apar pe dos le lucrăm pe dos. De notat că ochiurile care în rîndul anterior au fost pe faţă vor apărea acum pe dos şi invers.

Punct de orez: rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, pînă la sfîrşitul rîndului. Rîndul 2 şi cele următoare: ochiul pe faţă se lucrează pe dos, cel pe dos se tricotează pe faţă. Variaţiile punctului de orez sunt: punctul de orez lungit şi punctul de orez mare. Descrierea lor este dată la modelul respectiv.

Tricotăm drept: înseamnă că pe această porţiune nu scădem şi nici nu creştem.

Se repetă de la *: repetăm motivul sau felul de a tricota de la prima * pînă la ultima *, pînă la sfîrşitul rîndului sau de atîtea ori de cîte ori ne prescrie îndrumarea din text.

Ridicăm 1 ochi: împungem în ochiul următor prin spatele andrelei, ca şi cum am vrea să tricotăm un ochi pe dos, şi trecem ochiul fără a-l tricota de pe andreaua stîngă pe cea dreaptă. Firul rămîne în faţa sau în dosul andrelei, după indicaţia din text.

Patent: punctul de tricotaj care permite o elasticitate mai mare, de exp. punctul de elastic şi punctul de semielastic.

Un ochi trasat: tricotăm ochiul 1 şi ochiul 2 pe faţă; trecem ochiul 1 peste ochiul 2 obţinînd astfel o scădere.

Punct de tighel: punctul care imită tighelul din croitorie.

Punct de ţesătură: punctul care imită ţesătura obişnuită.

Un jeteu: înfăşurăm firul în jurul andrelei, trecîndu-l din faţă spre spate.

Acoperit: ochiurile care apar pe faţă le lucrăm pe faţă, iar cele care apar pe dos le lucrăm pe dos (în rîndul precedent au apărut invers).

6. Tricotarea modelelor în mai multe culori (suedeze):
Lucrăm în punct de jerseu şi tricotăm atîtea ochiuri dintr-o culoare, cîte se văd pe schemă. Firul neîntrebuinţat îl trecem pe dosul lucrului mai departe, în aşa fel ca să nu strîngă împletitura. La schimbarea culorilor, aşezăm firele în cruce pe dosul lucrului, ca să nu se formeze un gol. Înaintăm de jos în sus şi citim de pe schemă rîndurile pe faţă de la dreapta la stînga, iar cele pe dos de la stînga spre dreapta.

7. Brodatul modelelor colorate.
Deseori nu tricotăm modelul colorat, ci îl brodăm pe fondul „în punct de jerseu”. În asemenea cazuri, împunsăturile de ac iau forma ochiurilor pe faţă.

8. Împletitura cu model după schemă.
Cînd tricotăm un model dintr-o singură culoare, citim schema la fel ca la modelele în culori, înaintînd de jos în sus, citind rîndurile fără soţ de la dreapta spre stînga, cele cu soţ de la stînga spre dreapta. Semnele înseamnă aici ochiuri pe faţă şi pe dos, nu culori.

9. Tricotarea modelelor dantelate.
Aceste modele se tricotează de asemenea după schemă. Schema arată unul dintre motive, care se repetă atît în lăţime, cît şi în înălţime. Cifrele din dreapta şi din stînga arată rîndurile. Dacă lucrăm drept (cu două andrele), citim rîndurile fără soţ (pe faţa lucrului) de la dreapta spre stînga, iar cele cu soţ (pe faţa lucrului) de la stînga spre dreapta. Cînd lucrăm în cerc, citim fiecare rînd de la dreapta spre stînga. Schema ne arată cum tricotăm modelul. Eventualele semne (steluţe) indicate pe lîngă numerele rîndurilor, arată în care rînd se schimbă începutul motivului cu care începem rîndul şi sfîrşitul motivului cu care isprăvim rîndul.

La modelele dantelate, ca de altfel în general, nu se consideră ochiul cu care începem şi cu care sfîrşim rîndul. În fiecare rînd ridicăm ultimul ochi aşezat în faţă, fără a-l tricota, iar primul ochi îl lucrăm pe faţă, luîndu-l din spatele andrelei. Cînd tricotăm modele dantelate, trebuie să numărăm ochiurile deseori, avînd grijă să nu sporească sau să scadă fără rost. Prescurtările şi explicaţiile semnelor le dăm la sfîrşitul acestui capitol.

10. Butoniera orizontală.
Tricotăm de la începutul rîndului atîtea ochiuri cîte prescrie textul. Pe urmă încheiem 4 – 6 ochiuri sau şi mai multe, după mărimea nasturelui. În rîndul următor montăm deasupra ochiurilor scăzute tot atîtea ochiuri cîte am încheiat în rîndul anterior.

11. Butoniera verticală.
Acolo unde dorim să facem butoniera împărţim ochiurile, lăsînd o parte pe o andrea de rezervă şi tricotînd partea cealaltă atît de înaltă cît de mare dorim să fie butoniera. Apoi lucrăm cu alt ghem şi partea lăsată şi partea lăsată pe andreaua de rezervă, după aceea luăm iar toate ochiurile pe o andrea şi urmăm cu lucrul după tipar.

12. Pregătirea lînii după desfacerea împletiturii.
După ce am deşirat lucrul înfăşurăm lîna în jurul unei scînduri şi o legăm cu un fir de altă culoare sau cu o bucăţică de sfoară, apoi o luăm de pe scîndură şi o legăm încă în 2 – 3 locuri. Spălăm lîna în apă călduţă (lîna nu se spală niciodată în apă fierbinte) cu săpun care să nu conţină sodă. Dacă lîna este aspră (chiar dacă nu este nouă) punem puţin bicarbonat de sodiu în apă, dar numai dacă lîna nu este vopsită. Pentru limpezirea lînii, întrebuinţăm apă de aceeaşi temperatură, în care am turnat puţin oţet. Stoarcem lîna, o atîrnăm şi legăm de partea de jos o greutate, care să o întindă. În felul acesta, lîna va deveni ca nouă.

13. Mărimea.
După ce am ales modelul, stabilim mărimea. În primul rînd luăm măsura persoanei. Foarte importante sunt circumferinţa pieptului, lăţimea spatelui, lungimea mînecii şi lărgimea taliei. Aceste măsuri dau „mărimea”.

Măsura nu trebuie niciodată luată prea fix.

Alegem tipul care corespunde aproximativ măsurilor luate, confruntăm însă fiecare măsură în parte, îndreptînd-o acolo unde nu se potriveşte. Cifrele tiparelor indică centimetri.

14. Tiparul.
Trebuie să pregătim tipare în mărime naturală. Trecem măsurile date în desenul mic, cu ajutorul unui centimetru şi al unei linii, pe hîrtie de împachetat sau de jurnal. Trecem tot ce se vede în tiparul mic, apoi tăiem după contur diferitele piese ale tiparului din hîrtie.

15. Măsura.
Tricotăm mai întîi o bucată de probă. Începem pe 30 – 32 de ochiuri şi tricotăm 5 – 6 cm. Călcăm uşor (fără a întinde bucata tricotată în vreo direcţie), măsurînd cîte ochiuri corespund la 5 cm în lăţime şi cîte rînduri corespund la 5 cm în înălţime. Dacă ştim de exemplu că 15 ochiuri şi 24 rînduri = 5 cm, atunci 30 de ochiuri şi 48 rînduri = 10 cm. Aceasta este „măsura”. Dacă din împletitura noastră vin mai multe ochiuri la 10 cm decît în descriere, atunci trebuie să începem lucrul nostru proporţional pe mai multe ochiuri. Dacă vin mai puţine ochiuri pe 10 cm, atunci începem lucrul proporţional pe mai puţine ochiuri. Putem calcula exact pe cîte ochiuri să începem, dacă înmulţim numărul centimetrilor de la marginea de jos a tiparului nostru cu numărul ochiurilor „măsurii”, făcînd după aceea împărţirea cu 10. În orice caz, adăugăm 2 ochiuri pentru ochiurile de la începutul şi sfîrşitul rîndurilor.

Înălţimea totală înseamnă numărul de centimetri începînd (vertical) de la montajul ochiurilor pînă în punctul considerat.

Împletitura trebuie măsurată şi în timpul lucrului. Dacă se spune în text: „măsurat de jos”, să măsurăm mereu de la marginea de jos şi la mijlocul rîndurilor, fără a aşeza lucurul pe masă.

16. Călcatul.
După ce am tricotat toate bucăţile, le aşezăm – fiecare în parte – cu faţa în jos pe tiparul corespunzător, le fixăm cu ace de gămălie inoxidabile şi le călcăm – dacă nu s-a dat altă îndrumare – cu o cîrpă udă. În prealabil însă însăilăm cap la cap butonierele, deschizătura buzunarelor şi fenta lăsată pentru fermoar.

17. Montajul.
Însăilăm bucăţile călcate, le încercăm şi le îndreptăm dacă este nevoie. Coasem la maşină sau de mînă, avînd grijă să nu încreţim sau să întindem cusăturile.

Îmbrăcămintea pentru copii trebuie cusută cu mîna, întrebuinţînd şi pentru cusut firul din care s-a împletit.

18. Susţinerea cusăturilor.
Dedesubtul benţilor cu nasturi şi butoniere coasem, dacă avem posibilitatea, benţile înguste de mătase sau panglică, ca să nu se întindă.

La cusăturile de la umăr punem pe dinăuntru o bentiţă îngustă.

19. Butonierele.
Festonăm de jur împrejurul butonierelor în „punct de butonieră”, cu firul din care am împletit, prinzînd totodată şi bentiţa sau panglica.

20. Păstrarea obiectelor tricotate.
În timpul verii să avem grijă de lucrurile noastre tricotate. Ele trebuie să fie curate, deoarece moliile distrug mai cu seamă părţile unsuroase şi pătate. Să aşezăm hîrtie unsă cu terebentină între lucrurile de lînă puse la păstrare, aerisindu-le de mai multe ori în timpul verii.

„Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959