Rochiţa constituie îmbrăcămintea de zi cu zi a fetiţelor, la care se pot face variate garnituri şi tăieturi.
Modelele cele mai potrivite pentru vîrste între 1 şi 7 ani şi mai ales pînă la 5 ani sînt cele care prezintă lărgimea de la nivelul plătcuţei. Lărgimea poate fi făcută sub formă de creţuri, cute, cerculeţe, clini, cloş etc. Tiparul rochiţei îl putem desena după măsuri fixe sau după măsuri luate direct pe corp.
Plătcuţa rochiţei poate fi dreaptă sau de diferite forme.
În mijlocul feţei sau al spatelui prezintă o fentă, iar gulerul este rotund. Rochiţa este largă şi poate fi cu creţuri, cute, clini, cloş etc. Pe plătcuţă şi pe fustiţă se poate aplica o broderie uşoară cu motive româneşti.
Pentru desenarea tiparului rochiţei cu platcă putem folosi măsuri stabilite şi măsuri luate direct pe corp.
Măsurile sînt următoarele:
Lungimea rochiţei = 35 cm
Lăţimea spatelui = 20 cm
Grosimea bustului = 56 cm
Grosimea gîtului = 20 cm
Lungimea mînecii: scurtă = 12 cm; lungă = 22 cm
Grosimea braţului = 20 cm
Grosimea pumnului = 12 cm
Măsurile stabilite dinainte se folosesc mai mult pînă la vîrsta de 3 ani. Cifrele date mai sus sînt valabile pentru vîrsta de 1 an, urmînd ca pentru următorii ani să se adauge cîte un plus de 2 cm la fiecare măsură pentru fiecare an, cu excepţia măsurii de grosime a bustului, la care aplicăm un plus de cîte 4 cm.
Rochiţa creaţă cu plătcuţă
Această rochiţă creaţă şi cu plătcuţă reprezintă modelul cel mai drăguţ şi mai practic pentru fetiţe, mai ales pînă la vîrsta de 4 ani.
Modelul de faţă prezintă o plătcuţă dreaptă şi cu fentă în mijlocul spatelui. Guleraşul este format din 2 bucăţi, iar în faţă se înnoadă cu un şireţel. Mînecuţa este scurtă, strînsă cu o manşetă. Pe plătcuţă şi pe rochiţă e o garnitură formată din broderie românească.
Tiparul de rochiţă se compune din spate, faţă, mîneci, manşete şi guler.
Tiparul din spate.
Desenăm în partea stîngă a hîrtiei, cam la 20 cm de la margine, un unghi drept pe care îl însemnăm cu litera A.
Prima linie ajutătoare este linia de lungime a rochiţei pe care o desenăm aplicînd din punctul A în jos pe verticală măsura de lungime a rochiţei şi însemnăm locul cu litera B. Din punctul B desenăm spre dreapta o linie orizontală, paralelă cu orizontala A.
A doua linie ajutătoare este linia de lăţime a spatelui, care marchează şi lungimea plătcuţei. Linia aceasta o desenăm măsurînd din punctul A în jos, pe verticală, 1/3 din măsura de grosime a gîtului plus 2 cm şi însemnăm locul cu litera C. Din punctul C ducem spre dreapta o linie orizontală, paralelă cu prizontala A.
Tiparul spatelui cuprinde plătcuţa şi corpul rochiţei.
Plătcuţa.
Răscroitura gîtului. Măsurăm 1 cm din punctul A în jos, pe verticală, şi punem un punct. Tot din punctul A măsurăm spre dreapta, pe orizontală, 1/6 din măsura de grosime a gîtului şi înemnăm un punct. Unim acest punct cu punctul de pe verticală A, printr-o linie uşor şerpuită, formînd linia de răscroitură a gîtului.
Linia de umăr. Ca să formăm această linie aplicăm din punctul C spre dreapta, pe orizontală, 1/2 din măsura de lăţime plus 1 cm. Locul stabilit îl însemnăm cu litera D. Din punctul D ridicăm o linie verticală punctată, pînă la linia de cadru. Pe această linie coborîm cu 3 cm sub linia de cadru şi punem un punct pe care-l însemnăm cu litera E. Punctul E indică înclinarea umărului. Unim acest punct cu punctul de răscroitură al gîtului de pe orizontala A, printr-o linie oblică, prelungită cu 1 cm în afara liniei verticale punctate. Locul stabilit îl însemnăm cu litera E1, care indică lungimea umărului.
Răscroitura braţului. Aceasta este formată de linia orizontală C – D, pentru forma dreaptă.
Linia de lungime a plătcuţei. Aceasta este formată de linia orizontală C – D pentru forma dreaptă.
Această linie poate fi modificată, dîndu-i diferite forme.
Forma de colţ pe care o obţinem măsurînd 3 cm din punctul C în jos, pe verticală, şi punem un punct. Unim acest punct printr-o linie şerpuită cu punctul D.
Forma rotundă o formăm unind punctul E1 cu punctul C, printr-o linie rotunjită.
Forma cu 2 colţuri o desenăm măsurînd din punctul C spre dreapta, pe orizontală, 1/4 din lăţimea spatelui, minus 1 cm şi punem un punct pe care-l coborîm cu 3 cm sub linia C. Unim acest punct cu punctul C şi cu punctul D, cu cîte o linie uşor rotunjită, formînd astfel colţul plătcuţei.
Linia de lungime a plătcuţei poate fi şi alta decît cea descrisă.
Linia de mijloc a spatelui o formează linia verticală A – C.
Corpul rochiţei.
Corpul rochiţei reprezintă porţiunea de la plătcuţă în jos, pînă la tiv. Această parte a rochiţei este largă şi se susţine pe plătcuţă.
Linia de lărgime a creţurilor. Prelungim liniile orizontale B şi C spre stînga, cu 1/4 – 1/2 din măsura de lăţime a spatelui şi însemnăm cîte un punct. Unim apoi punctele de prelungire între ele printr-o linie verticală, formînd linia de lărgime a rochiţei care reprezintă şi linia de mijloc a spatelui la corpul rochiţei. Spaţiul cuprins între linia de mijloc a corpului rochiţei şi linia verticală C – B reprezintă lărgimea necesară creţurilor. Măsura variază între limitele date, în funcţie de lărgimea pe care dorim s-o dăm rochiţei.
Linia de subraţ. Desenăm această linie aplicînd întîi măsura de grosime a bustului. În acest scop măsurăm din punctele B şi C spre dreapta, pe liniile orizontale, 1/4 din măsura de grosime a bustului, plus 1 cm şi notăm cîte 1 punct. Unim apoi aceste puncte între ele, printr-o linie verticală punctată. Pe această linie coborîm de la linia orizontală C cu 1/6 din măsura de grosime a gîtului, plus 1 cm şi însemnăm litera F. Punctul F indică adîncimea răscroiturii braţului. Prelungim apoi linia orizontală B cu 5 cm spre dreapta, în afara liniei de cadru, şi punem un punct pe care-l însemnăm cu litera G. Unim acest punct printr-o linie oblică, cu punctul F.
Răscroitura braţului. Unim punctul D cu punctul F printr-o linie bine adîncită.
Linia de sus a corpului rochiţei o formează linia orizontală C – D. Această linie poate fi modificată, urmărind conturul liniei de lungime a plătcuţei. De exemplu, în cazul plătcuţei rotunde, linia corpului rochiţei urcă pînă la nivelul umărului, după linia de contur a plătcuţei.
Linia de rotunjime a rochiţei. Măsurăm 1 cm pe linia de sibraţ, de la punctul G în sus. Din punctul stabilit ducem spre stînga o linie uşor pierdută în linia de lungime a rochiţei.
Tiparul de faţă. Desenăm în partea dreaptă, cam la 20 cm de la marginea hîrtiei, un unghi drept, pe care-l însemnăm cu litera A.
Prima linie ajutătoare este linia de lungime a rochiţei pe care o desenăm, aplicînd din punctul A în jos, pe linia verticală, măsura de lungime a rochiţei plus 2 cm. Locul stabilit îl însemnăm cu litera B. Din punctul B desenăm spre stînga o linie orizontală, paralelă cu orizontala A.
A doua linie ajutătoare este linia de lăţime a feţei, care indică totodată şi lungimea plătcuţei. Linia aceata o desenăm măsurînd din punctul A în jos, pe linia verticală, 1/3 din măsura de grosime a gîtului plus 3 cm. Punctul stabilit îl însemnăm cu litera C. Din punctul C ducem spre stînga o linie orizontală paralelă cu orizontala A.
Plătcuţa.
Răscroitura gîtului. Măsurăm din punctul A spre stînga, pe orizontală, 1/6 din măsura de grosime a gîtului plus 0,5 cm şi însemnăm un punct. Tot din punctul A măsurăm în jos, pe verticală, 1/6 din grosimea gîtului plus 1,5 cm. Punctul stabilit îl unim cu punctul de răscroitură al gîtului de pe linia de orizontală A, printr-o linie rotunjită, formînd linia de răscroitură a gîtului.
Linia de umăr. Construim o linie ajutătoare punctată, la 3 cm sub linia orizontală A, de la răscroitura gîtului spre stînga. Această linie indică înclinarea umărului la partea din faţă a plătcuţei. Aplicăm apoi, în linie oblică, lungimea umărului din spate minus 0,5 cm, începînd de la linia de răscroitură a gîtului de pe orizontala A spre stînga pînă la întîlnirea liniei orizontale ajutătoare. Locul aflat îl însemnăm cu litera D. Punctul D indică lungimea umărului. Unim acest punct cu punctul de răscroitură al gîtului, printr-o linie oblică.
Răscroitura braţului. Ca să desenăm această linie, aplicăm din punctul C spre stînga, pe orizontală, 1/2 din măsura de lăţime a spatelui, plus 2 cm, şi punem un punct pe care-l însemnăm cu litera E. Acest punct indică lăţimea feţei. Unim apoi punctul D cu punctul E peintr-o linie uşor rotunjită, formînd linia de răscroitură a braţului la plătcuţă.
Linia de lungime a plătcuţei o formează linia orizontală E – C. Această linie o putem modifica, dîndu-i diferite forme ca şi la partea din spate a plătcuţei.
Linia de mijloc a plătcuţei o formează linia verticală A – C.
Corpul rochiţei.
Linia de lărgime pentru creţuri. Prelungim liniile orizontale B şi C spre dreapta, în afara liniei de cadru, cu 1/4 – 1/2 din măsura de lăţime a spatelui, plus 2 cm, şi punem cîte un punct. Unim apoi aceste puncte între ele, printr-o linie verticală. Această linie reprezintă şi linia de mijloc a feţei.
Linia de subraţ. Ca să desenăm această linie este necear să aplicăm întîi măsura de grosime a bustului. În acest scop aplicăm din punctele B şi C spre stînga, pe liniile orizontale, 1/4 din măsura de grosime a bustului plus 3 cm, unde punem cîte un punct. Unim aceste puncte între ele printr-o linie verticală punctată. Pe această linie coborîm de la orizontala C în jos cu 1/6 din măsura de grosime a gîtului plus 2 cm şi însemnăm un punct pe care-l notăm cu litera F. Acest punct marchează adîncimea răsscroiturii braţului. Prelungim apoi linia orizontală B spre stînga liniei verticale punctate cu 7 cm şi însemnăm litera G. Unim apoi punctul G printr-o linie oblică cu punctul F, formînd astfel linia de subraţ.
Răscroitura braţului. Unim punctul E cu punctul F printr-o linie adîncită.
Linia de sus a corpului rochiţei o formează linia orizontală C, cuprinsă între mijlocul feţei şi punctul E, unde se rotunjeşte uşor. În acest scop, măsurăm 1 cm de la punctul E în jos pe linia de răscroitură a braţului şi însemnăm un punct. Ducem din acest punct spre dreapta o linie uşor peridută în orizontala C, rotunjind astfel linia de sus a corpului rochiţei.
Linia de rotunjime a rochiţei. Măsurăm 1 cm pe linia de subraţ de la punctul G în sus, unde punem un punct. Ducem apoi din acest punct o linie pierdută în orizontala B.
Tiparul de mînecuţă scurtă.
Tiparul de mînecuţă îl încadrăm într-un dreptunghi, avînd lungimea egală cu măsura de lungime a mînecii şi lăţimea egală cu jumătate din grosimea braţului, plus 2 cm. Dreptunghiul îl însemnăm cu literele A B C D.
Linia ajutătoare. Pentru desenarea tiparului, desenăm o linie ajutătoare, măsurînd din punctul C în jos, pe verticală, 1/2 din distanţa cuprinsă între punctele A şi C, plus 2 cm. Însemnăm locul cu litera E. Din punctul E ducem spre stînga o linie orizontală, pînă la linia de cadru.
Răscroitura mînecii. Unim punctul E cu E, printr-o linie bombată în partea de sus a ei, formînd linia dinpre faţă a răscroiturii mînecii. Linia din spate a răscroiturii mînecii o desenăm unind din nou punctul A cu E, printr-o linie adîncită, în partea ei de jos, cu 1 cm sub linia de cadru, aşa ca pe tipar.
Cusătura de subraţ. Măsurăm 2 cm din punctul D spre stînga pe linia orizontală, unde punem un punct. Unim apoi acest punct printr-o linie oblică cu punctul E.
Linia de lungime a mînecii. Măsurăm 1,5 cm pe linia cusăturii de subraţ, de la orizontala B în sus. Din punctul stabilit ducem o linie şerpuită, uşor pierdută în linia de cadru.
Pentru obţinerea unui tipar de mînecuţă lungă, procedăm la fel ca la mînecuţa scurtă, modificînd măsura de lungime.
Pentru obţinerea unui tipar de mînecuţă creaţă, bufantă, lărgim mînecuţa, prelungind liniile de cadru E şi B cu 4 – 6 cm spre stînga, formînd o nouă linie de mijloc a tiparului de mînecă.
Odată cu aceasta se modifică şi răscroitura mînecii ca să poată forma buful. În acest scop, prelungim linia verticală a cadrului în sus de punctul A cu 4 – 6 cm şi însemnăm locul cu litera A1. Modificăm apoi liniile de răscroitură ale mînecii, unind între ele punctele A1 şi E.
Tiparul de manşetă.
Manşeta o folosim pentru strîns lărgimea mînecuţei în parta de jos. Tiparul de manşetă este reprezentat de un dreptunghi, avînd lungimea egală cu 1/2 din măsura de grosime a pumnului, pentru mîneca lungă, la care adăugăm un plus de 3 – 4 cm pentru mînecuţa scurtă. Lăţimea cadrului este de 2 cm. Dreptunghiul îl însemnăm cu literele A B C D.
Linia de mijloc a manşetei o reprezintă linia verticală A – B.
Colţul manşetei. Măsurăm din punctele C şi D cîte 1 cm spre stînga, pe liniile orizontale şi notăm cîte un punct. Împărţim apoi în 2 linia verticală C – D şi punem un punct. Unim acest punct prin linii oblice cu punctele de pe liniile orizontale C şi D, formînd colţul manşetei.
Manşeta cu colţ se aplică numai la mînecuţa lungă. La mînecuţa scurtă manşeta este fără colţ.
Tiparul de guler. Pentru desenarea tiparului de guler rotund procedăm în felul următor:
Unim pe linia de umăr plătcuţa din faţă cu cea din spate şi le conturăm pe hîrtie, urmărind răscroitura gîtului, precum şi liniile de mijloc din spate şi din faţă. Scoatem apoi tiparele şi desenăm guleruşl în cadrul acestui contur.
Răscroitura gulerului o formează linia de contur a răscroiturii gîtului cuprinsă între semnul de mijloc al spatelui şi cel al feţei.
Linia exterioară a gulerului. Măsurăm de la răscroitura gîtului 4 – 5 cm pe linia de mijloc a spatelui, unde însemnăm un punct. Din acest punct ducem o linie rotunjită, paralelă cu linia de răscroitură a gulerului, pînă la mijlocul feţei.
Marginea exterioară a gulerului poate fi dreaptă sau cu diverse colţuri.
Colţul gulerului. Măsurăm 2 cm din mijlocul feţei spre stînga, pe linia exterioară a gulerului şi punem un punct. Unim acest punct cu punctul de răscroitură a gulerului şi punem un punct. Unim acest punct cu punctul de răscroitură a gulerului din mijlocul feţei printr-o linie rotunjită, formînd colţul gulerului.
Forma colţului poate fi şi dreaptă. În acest caz unim punctele amintite printr-o linie oblică, în loc de rotundă.
Linia de mijloc a gulerului o formează linia din mijlocul spatelui plătcuţei.
Acest guleraş dintr-o singură bucată este indicat pentru rochiţele cu fentă la mijlocul feţei. În cazul cînd fenta se face în mijlocul spatelui, facem un guleraş din două bucăţi. În acest scop, tăiem gulerul pe linia din mijlocul spatelui, formîndu-i un colţ aasemănător cu cel din faţă.
După desenare decupăm tiparul pe liniile de contur.
Modul de tricotare a rochiţei.
Tricotarea rochiţei pentru fetiţe cuprinde o gamă întreagă de modele ajurate, dantelate sau compacte. Aici fantezia are cîmp larg de acţiune. Lucrul se începe de la tiv spre plătcuţă pentru corpul rochiţei, urmărind linia tiparului.
Dacă se doreşte ca linia de subraţ să fie dreaptă, atunci se pot face, dacă modelul îngăduie, scăzături în cuprinsul rochiţei, dînd forma de clini.
Plătcuţa se execută în funcţie de forma ei, începînd cu partea cea mai lungă de pe tiparul respectiv (colţurile). Marginea plătcuţei poate fi simplă, sau cu borduri.
Mînecile pot fi cu manşete, sau li se pot face o margine lucrată cu punct de elastic care înlocuieşte manşeta la o mînecuţă mai puţin largă.
Gulerul se lucrează după tipar, începînd din mijlocul feţei sau al spatelui, dacă este desfăcut şi în faţă şi spate. Dacă este dintr-o singură bucată, se începe din mijlocul feţei, de unde se încheie.
Unele modele de rochiţă prezintă în loc de plătcuţă 2 bretele simple sau înnodate pe umăr.
În acest caz, corpul rochiţei îl montăm pe o bentiţă de aceeaşi lăţime a bretelelor. Pe dosul acestei bentiţe se aplică bretelele. Acest gen de rochiţe sînt indicate pentru vară.
„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.
Tricotaje de mînă 
Comentarii recente