Model 5 – Veste

Reprezintă o vestă dreaptă, închisă în mijlocul feţei pînă la gît cu nasturi, iar în jurul decolteului are un guler drept.

Modelul vestei în întregime este lucrat astfel:

Se montează pe andrele un număr de ochiuri divizibil cu 6.

Rîndul 1: 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 jeteu, 3 ochiuri lucrate împreună pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 3 ochiuri împreună pe faţă, 1 jeteu.

Rîndul 2: jeteurile şi cele 3 ochiuri lucrate împreună se lucrează pe dos. Celelalte ochiuri se tricotează invers de cum au fost lucrate în rîndul 2 (adică cele care au fost lucrate pe faţă în rîndul 2, aici se vor lucra pe dos şi invers).

Rîndul 3: 3 ochiuri cu punct de orez (deasupra ochiului apărut pe faţă se lucrează 1 ochi pe dos şi invers), 3 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri punct de orez, 3 ochiuri pe faţă.

Rîndul 4: 3 ochiuri pe dos, 3 ochiuri punct de orez, 3 ochiuri pe dos, 3 ochiuri punct de orez.

Aceste 4 rînduri se repetă.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 4 – Veste

Vesta aceasta se închide în faţă cu două rînduri de nasturi, iar marginea vestei prezintă colţuri ascuţite în mijlocul feţei.

Marginile vestei, a răscroiturii mînecilor şi decolteul sînt lucrate cu punct leneş.

Restul vestei este lucrat cu punct de orez alungit.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 3 – Veste

Este o vestă dreaptă, cu un decolteu mic în jurul gîtului, în formă pătrată. În mijlocul feţei se închide cu nasturi.

Marginile vestei, a răscroiturii mînecilor şi decolteul prezintă tivurile îndoite.

Fondul vestei este lucrat cu un punct de jerseu răsucit.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 2 – Veste

Această vestă are partea din faţă dintr-o singură bucată, cu decolteul mic şi de formă rotundă. În mijlocul feţei vesta este rotunjită.

Marginea vestei, a răscroiturii mînecilor şi decolteul sînt lucrate cu punct de elastic ajurat, iar fondul vestei este lucrat cu un model care se tricotează astfel:

Se montează un număr de ochiuri divizivil cu 3.

Rîndul 1: 1 ochi pe dos, 1 jeteu, 1 ochi se scoate nelucrat.

Rîndul 2: 1 ochi pe faţă, 1 ochi scos cu jeteu, încă 1 ochi cu jeteu, 1 ochi pe faţă etc.

Rîndul 3: 1 ochi pe dos, 1 ochi scos cu 2 jeteuri, 1 ochi scos cu 1 jeteu etc.

Rîndul 4: 1 jeteu, 1 ochi netricotat, 1 ochi scos cu 3 jeteuri se tricotează împreună pe faţă etc.

Rîndul 5: 1 ochi scos împreună cu jeteul se scoate şi aici cu 1 jeteu, 1 ochi pe dos etc.

Rîndul 6: 1 ochi scos cu 2 jeteuri se scoate din nou cu un nou jeteu, 1 ochi pe faţă etc.

Rîndul 7: 1 ochi scos cu 3 jeteuri se tricotează pe dos, 1 jeteu, 1 ochi netricotat.

Modelul se repetă începînd cu rîndul 3.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 1 – Veste

Reprezintă o vestă închisă cu nasturi în mijlocul feţei.

Are un decolteu ascuţit, prelungit pînă sub linia de bust. Este tricotat dintr-o lînă nu prea subţire, cu punct de ţesătură.

Se poate folosi punctul de orez care dă un aspect foarte plăcut.

Marginea vestei, a răscroiturii braţului, a decolteului şi a feţei sînt tricotate cu punct de semielastic.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Vesta

Vesta se poartă peste bluză şi completează drăguţ îmbrăcămintea în zilele mai răcoroase.
Vesta poate avea diverse forme şi poate fi lungă pînă în talie sau pînă spre şolduri. Indiferent de forma şi lungimea ei, vesta se compune din două părţi, spate şi faţă, pentru care se construieşte cîte un tipar.

Tiparul din spate

Se desenează un unghi drept în partea stîngă a hîrtiei cu laturile nedefinite şi se notează cu litera A.

Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea pînă în talie şi se notează litera B. Din punctul B se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala A. Această linie poate reprezenta şi linia de lungime a vestelor scurte pînă în talie.

Linia de lungime a vestei se desenează măsurînd din punctul B în jos pe verticală lungimea din talie şi punctul unde s-a stabilit lungimea vestei (de obicei sînt circa 8 – 10 cm). Punctul stabilit se notează cu litera C. Din punctul C se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de bust se desenează măsurînd din punctul B în sus pe verticală lungimea subraţului minus 3 cm şi se notează litera D. Din punctul D se desenează spre dreapta o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de subraţ se desenează aplicînd în prealabil măsurile de grosime.
Pe linia de lungime se măsoară din punctul C spre dreapta 1/4 din grosimea şoldului, care a fost luată în dreptul unde s-a stabilit lungimea vestei, şi se notează un punct.

Pe linia de talie se aplică din punctul B spre dreapta 1/4 din grosimea taliei şi se notează un punct.

Pe linia de bust se măsoară 1/4 din grosimea bustului. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe linia de talie şi acesta cu punctul de pe linia de şold cu linii pline.

Răscroitura gîtului se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală 1 cm şi se notează un punct. Tot din punctul A se măsoară spre dreapta pe orizontală 1/6 din grosimea gîtului plus 3 cm. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe verticala A printr-o linie uşor rotunjită.

Linia de umăr. Pentru desenarea acestei linii se măsoară din punctul A spre dreapta pe orizontală 1/2 din lăţimea spatelui. Acest punct se stabileşte cu 3 cm sub orizontală şi se notează cu litera E. Se uneşte apoi punctul E cu punctul de răscroitură de pe orizontala A printr-o linie plină, care formează umărul.

Răscroitura braţului se desenează unind punctul E cu punctul de înălţime a liniei de subraţ printr-o linie adîncită în partea de jos spre linia de subraţ.

Tiparul de faţă:

Se desenează un unghi drept în partea dreaptă a hîrtiei cu laturile nedefinite şi se notează cu litera A.

Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea feţei pînă în talie minus răscroitura gîtului de la partea din spate şi se notează litera B. Din punctul B se desenează o linie paralelă cu prizontala A.
Această linie, ca şi la partea din spate, poate rămîne linia de lungime a vestei.

Linia de lungime se desenează măsurînd din punctul B în jos pe verticală măsura stabilită între talie şi punctul de lungime a vestei şi se notează litera C. Din punctul C se duce o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de bust se desenează măsurînd din punctul B în sus pe verticală măsura a subraţului pînă în talie, minus 3 cm şi se notează litera B. Din punctul D se duce o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de subraţ se desenează ca şi la spate, aplicînd în prealabil măsurile de grosime.
Pe linia de lungime se aplică din punctul C spre stînga 1/4 din măsura de grosime a şoldului (care a fost luată în direcţia lungimii vestei) plus 2 cm şi se notează un punct.

Pe linia de talie se aplică din punctul B spre stînga 1/4 din grosimea taliei plus 2 cm şi se notează un punct.

Pe linia de bust se aplică din punctul D spre stînga 1/4 din grosimea bustului plus 2 cm. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe linia de talie şi apoi acesta cu punctul de pe linia de şold cu linie plină.

Observaţie Linia de subraţ expusă în text reprezintă o linie cambrată în talie. Această linie poate fi şi dreaptă la o vestă lejeră. În acest caz, atît în faţă, cît şi la spate, se aplică măsurile de grosime numai pe linia de lungime a vestei şi pe linia de bust. Punctele stabilite se unesc printr-o linie plină prelungită cu 3 cm deasupra orizontalei D.

Linia de pensă. Pentru desenearea acestei linii se măsoară 10 – 15 cm de la linia de subraţ spre dreapta pe orizontala D şi se notează cu un punct care indică vîrful pensei. Pe această distanţă se întăreşte orizontala D, întrucît formează o latură a pensei.

Tot pe linia de subraţ se măsoară 3 cm de la orizontala D în jos. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de vîrf al pensei printr-o linie plină, care formează a doua latură a pensei.

Răscroitura gîtului se desenează măsurînd din punctul A spre stînga pe orizontală lungimea răscroiturii gîtului de la partea din spate plus 1 cm. Punctul stabilit se uneşte cu punctul D printr-o linie uşor adîncită, aşa ca pe tipar. Această linie reprezintă decolteul vestei, care se poate modifica ca formă şi adîncime după dorinţă.

Exemplu:
a) Dacă decolteul este pătrat, se procedează astfel: din punctul de răscroitură a gîtului de pe orizontala A se coboară o linie paralelă cu verticala A în punctul unde se doreşte a se stabili adîncimea decolteului. Din punctul stabilit se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala A pînă la linia de cadru (verticala A).

b) Dacă decolteul este rotund, se procedează astfel: după ce s-a stabilit punctul de răscroitură a gîtului pe orizontala A se stabileşte punctul de adîncime a decolteului pe verticala A măsurînd din punctul A în jos pe verticală măsura ce se stabileşte după dorinţă. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de răscroitură a gîtului printr-o linie rotunjită.

Linia de umăr se desenează aplicînd din punctul de răscroitură a gîtului de pe orizontala A spre stînga lungimea umărului din spate. Acest punct se stabileşte cu 3 cm sub orizontala A şi se notează cu litera E. Se uneşte apoi punctul E cu punctul de răscroitură a gîtului de pe orizontala A printr-o linie plină.

Răscroitura braţului se desenează unind punctul E cu punctul de adîncime a subraţului printr-o linie adîncită în partea de jos spre linia de subraţ.

Linia de mijloc a feţei este formată de verticala A – C. Această linie poate rămîne în forma aceasta pentru vestele care se închid cap la cap (margine la margine) cu fermoar sau cu copci. Dacă se închide cu nasturi se face o fentă pentru butoniere şi nasturi. În acest caz se prelungeşte orizontala C cu 3 cm spre dreapta. Din punctul stabilit se ridică o linie paralelă cu verticala A – C pînă în dreptul adîncimii decolteului.

Dacă vesta se închide la 2 rînduri de nasturi, se procedează astfel: se prelungeşte orizontala C spre dreapta cu 5 – 6 cm şi se notează un punct.

Se prelungeşte linia decolteului în afara liniei de mijloc a feţei tot cu 5 – 6 cm. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe orizontala C printr-o linie plină.

Linia de lungime a feţei, orizontala C poate rămîne aşa cum este descrisă în text, formînd un colţ drept în mijlocul feţei, sau se poate modifica formînd un colţ rotund sau ascuţit în mijlocul feţei după modă sau după dorinţă.

După acete tipare se pot tricota diferite modele de veste.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.