Model 5 – Mînecă raglan

Această bluză lungă pînă în talie este lucrată cu punct de jerseu. Drept garnitură are un galon lucrat cu model românesc introdus pe linia mînecii raglan. Acelaşi galon mărgineşte şi manşetele. Culorile cu care se lucrează galonul variază după gust, după culoarea de fond şi după culoarea fustelor cu care se îmbracă şi cu care trebuie să se asorteze.

Linia de talie, ca şi decolteul, sînt mărginite cu un elastic simplu 2 X 2.

Bluzele sînt foarte practice, întrucît cu o singură fustă se pot purta mai multe feluri de bluze, fapt care aduce o notă de variaţie în îmbrăcăminte, de ceva nou şi chiar elegantă.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 4 – Mînecă raglan

Această bluză simplă, cu mîneca trei-sferturi poate fi purtată în orice împrejurare. În acest scop trebuie să se ţină seama de grosimea firului şi de culoarea ce se alege.

Bluza are un decolteu rotund, cu o deschidere în mijlocul feţei.

Marginea bluzei, manşetele şi bentiţa ce mărgineşte decolteul sînt lucrate cu punct de semielastic 1 X 1. Restul bluzei este lucrat cu punct de jerseu răsucit.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 3 – Mînecă raglan

Se tricotează din lînă de angora cu punct de elastic 2 X 2.

Decolteul este ascuţit şi este mărginit de o bentiţă lucrată cu punct de semielastic 1 X 1.

Această bluză este foarte indicată pentru primăvară şi toamnă, cînd se poate purta cu pantalon sau cu o fustă dintr-un material mai plin.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 2 – Mînecă raglan

Prezintă o bluză lucrată cu lînă angorată şi este tricotată cu punct de jerseu.

Decolteul este ascuţit, mărginit cu o bentiţă şi un guler lucrat cu model românesc.

Bordura bluzei şi a gulerului, manşetele şi bentiţa din jurul decolteului sînt lucrate cu punct de semielastic 1 X 1.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 1 – Mînecă raglan

Această bluză cu mînecă lungă este tricotată cu modelul următor:

Rîndul 1: se introduce andreaua în primul ochi, ca şi cum s-ar tricota pe dos, iar firul rămîne pe dosul lucrului. Acest ochi nu se tricotează, ci se lucrează al doilea ochi pe faţă, se trece firul şi prin primul ochi, dar nu se scoate ochiul de pe andreaua stîngă. După aceasta se dă drumul ambelor ochiuri deodată de pe andrea, obţinîndu-se astfel 1 ochi încrucişat. Urmează apoi 1 ochi pe dos.

Rîndul 2: deasupra ochiului pe dos din rîndul anterior se tricotează 1 ochi pe faţă, iar ochiul încrucişat se lucrează pe dos.

Gulerul, manşetele şi bordura bluzei se lucrează cu punct de semielastic 1 X 1.

În mijlocul feţei prezintă o fentă închisă cu un şnur înnodat.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Bluză cu mînecă raglan

Acest gen de bluze sînt formate dn faţă, spate şi mîneci. Mînecile, indiferent dacă sînt lungi, trei-sferturi sau scurte, se pot lucra separat în întregime sau, după ce s-a tricotat pînă la răscroitura braţului, se poate tricota o dată cu spatele şi faţă, care au fost şi ele tricotate pînă la răscroitura braţului.

Pentru fiecare piesă componentă se construieşte un tipar.

La mîneci se foloseşte aceeaşi măsură de lungime ca la bluza chimono.

Tiparul părţii din spate

Pentru desenarea tiparului se construieşte în partea stîngă a hîrtiei un unghi drept cu laturile nedefinite şi se notează cu litera A.

Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală, lungimea bluzei pînă în talie şi se notează litera B. Din punctul B se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala A.

Linia de lungime a bluzei se desenează din punctul B în jos pe verticală lungimea dintre talie şi şold şi se notează litera C. Din punctul C se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de grosime a bustului se desenează măsurînd din punctul B în sus pe verticală, lungimea subraţului minus 3 cm şi se notează litera D. Din punctul D se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de subraţ se desenează procedînd astfel:
– pe linia de lungime se aplică din punctul C spre dreapta pe orizontală 1/4 din grosimea şoldului şi se înseamnă un punct.
– pe linia de talie se aplică din punctul B spre dreapta 1/4 din grosimea taliei şi se înseamnă un punct.
– pe linia de bust se aplică din punctul D spre dreapta 1/4 din grosimea bustului şi se înseamnă un punct.
Se unesc între ele punctele stabilite. Linia desenată se prelungeşte cu 3 cm deasupra liniei de bust. Punctul stabilit reprezintă înălţimea subraţului.

Răscroitura gîtului se formează măsurînd 1 cm din punctul A în jos pe verticală. Tot din punctul A se măsoară spre dreapta 1/6 din grosimea gîtului minus 3 cm şi se notează litera E. Se uneşte punctul E cu punctul de răscroitură de pe verticala A printr-o linie uşor rotunjită.

Linia de aplicare a mînecii raglan se formează unind punctul E cu punctul de înălţime a subraţului cu o linie uşor rotunjită, aşa ca pe tipar.

Tiparul părţii din faţă
Se desenează un unghi drept în partea dreaptă a hîrtiei şi se notează cu litera A.

Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea bluzei pînă în talie minus 1,5 cm şi se notează litera B. Din punctul B se duce spre stînga o linie paralelă cu orizontala A.

Linia de lungime a bluzei se desenează măsurînd din punctul B în jos pe verticală lungimea dintre talie şi şold şi se notează litera C. Din punctul C se duce spre stînga o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de subraţ se desenează aplicînd în prealabil măsurile de grosime astfel:
– pe linia de lungime a bluzei se aplică din punctul C spre stînga 1/4 din grosimea şoldului plus 1 cm şi se notează un punct.
– pe linia de talie se aplică din punctul B spre stînga 1/4 din grosimea taliei plus 1 cm şi se înseamnă un punct.
– pe linia de bust se aplică din punctul D spre stînga 1/4 din grosimea bustului plus 1 cm şi se notează un punct. Se unesc apoi între ele punctele stabilite printr-o linie ce se prelungeşte cu 1 cm deasupra orizontalei D. Punctul stabilit reprezintă lungimea subraţului.

Răscroitura gîtului se formează măsurînd din punctul A spre stînga pe orizontala 1/6 din grosimea gîtului minus 1,5 cm şi se notează un punct. Tot din punctul A se măsoară în jos pe verticală 1/6 din grosimea gîtului. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe orizontala A printr-o linie rotunjită.

Linia de aplicare a mînecii raglan se desenează unind punctul de răscroitură a gîtului după orizontala A cu punctul de lungime a subraţului cu linia uşor rotunjită, aşa ca pe tipar.

Tiparul de mînecă
Se desenează un cadru dreptunghiular cu lungimea egală cu măsura de lungime a mînecii raglan (se ia la fel ca la mîneca chimono), iar lăţimea va fi egală cu 1/2 din grosimea braţului. Acest cadru se notează cu literele A, B, C, D.

Linia de răscroitură a mînecii. Pentru desenarea acestei linii se construieşte o linie ajutătoare, aplicînd din punctul C în jos pe verticală distanţa A – E de la partea din spate a bluzei. Punctul însemnat se notează cu litera E. Din acest punct se duce spre stînga o linie punctată paralelă cu orizontala A – C. Se măsoară apoi 4 1/2 cm din punctul A spre dreapta pe orizontală. Punctul stabilit se uneşte cu punctul E printr-o linie uşor rotunjită, aşa ca pe tipar. Această linie reprezintă răscroitura mînecii raglan.

Linia cusăturii de subraţ a mînecii se desenează măsurînd din punctul B spre dreapta 1/2 din grosimea încheieturii mînecii, pentru mîneca lungă, sau a grosimii braţului pentru mîneca trei-sferturi şi pentru mîneca scurtă. Punctul stabilit se uneşte cu punctul E printr-o linie plină.

Observaţii. Lungimea acestei bluze, ca şi a celorlalte, poate fi şi numai pînă în talie. În acest caz, linia de talie va reprezenta lungimea bluzei, însă numai pînă la elasticul sau la bordura ce urmează să se facă bluzei respective. Lăţimea acestora nu este inclusă în lungimea bluzei pînă în talie.

După aceste tipare se pot tricota diverse modele de bluză cu mînecă raglan.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.