Model 4 – Fuste

Această fustă cu pliseu solei se tricotează circular de la şold în jos, adică faţa şi spatele se lucrează odată. Pentru aceasta se foloseşte andreaua rotundă. La început se lucrează pe două andrele, ca să se poată forma fenta din talie, întrucît altfel fusta nu se poate îmbrăca.

După ce s-a tricotat pînă în dreptul şoldului, unde nu se fixează deschiderea pliseurilor (în dreptul şoldului sau chiar mai sus de şold) se trec ochiurile împletiturii pe o andrea rotundă cu care se continuă lucrul.

Numărul pliseurilor se fixează după dorinţă şi se procedează astfel:

Numărul general de ochiuri se împarte la numărul pliseurilor şi apoi se fixează cu aţă colorată locul fiecărui pliseu. În dreptul semnelor respective se începe adăugarea treptată a ochiurilor, începînd cu 1 ochi. Pe marginile pliseului se ridică cîte 1 ochi din două în două rînduri.

Lucrătura de fond a fustei se poate face cu punct de orez sau cu punct de jerseu simplu sau răsucit.

Lucrătura pliseului este executată cu punct de jerseu lucrat pe dos, iar linia din mijlocul pliseului se realizează ridicînd cîte 1 ochi pe dos, din două în două rînduri.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 3 – Fuste

Acest model prezintă o fustă evazată care, purtată cu o bluză de culoare contrastantă şi cu un bolerou la fel ca fusta, constituie un compleu foarte drăguţ.

Fusta şi boleroul sînt tricotate cu punct de orez.

În jurul boleroului se tricotează o margine cu punct leneş.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 2 – Fuste

Prezintă o fustă dreaptă completată cu o bluză tricotată la fel, cu punct de jerseu. La lungimea fustei se va ţine seama că e necesar să se facă un tiv de 2 – 3 cm.

În talie se închide cu un fermoar pe cusătura stîngă a şoldului.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 1 – Fuste

Această fustă dreaptă, completată cu o jachetă tricotată la fel, formează un compleu deosebit de elegant.

Fusta este tricotată cu punct de jerseu răsucit.

Tricotarea începe de la linia de talie şi se urmăreşte linia tiparului. La lungime se tricotează 2 – 3 cm în plus pentru tiv.

Pe cusătura şoldului în partea stîngă din talie în jos se face o fentă ce se închide cu un fermoar.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Fuste

Fustele tricotate pentru fetiţe ce au depăşit vîrsta de 12 ani şi pentru persoanele adulte nu se execută decît cu o linie dreaptă sau uşor evazată, cu pliseu.

Fusta în formele enunţate se lucrează din două părţi şi anume – spate şi faţă. Pentru fiecare parte se desenează un tipar.

Tiparul din spate al fustei
Pentru desenarea acestui tipar se construieşte un unghi drept cu laturile nedefinite în partea stîngă a hîrtiei şi se notează cu litera A.

Linia de lungime a fustei se desenează aplicînd din punctul A în jos pe verticală măsura de lungime a fustei şi se notează litera B. Din punctul B se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala A.

Linia de şold se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea dintre talie şi şold şi se notează litera C. Din punctul C se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala A.

Linia de subraţ se desenează aplicînd în prealabil măsurile de grosime astfel:
– pe orizontala A se aplică din punctul A spre dreapta 1/4 din grosimea taliei şi se notează cu un punct.
– pe linia de şold se măsoară din punctul C spre dreapta 1/4 din grosimea şoldului şi se înseamnă un punct.
– pe linia de lungime se măsoară 1/4 din grosimea şoldului pentru fustele drepte şi 3 – 5 cm pentru fustele evazate. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe linia de şold şi apoi cu punctul de pe linia A printr-o linie plină. În dreptul şoldului această linie se rotunjeşte uşor.

Linia de talie se desenează măsurînd 1,5 cm din punctul A în jos pe verticală. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de grosime a taliei printr-o linie rotunjită.

Tiparul din faţă al fustei
Se desenează un unghi drept în partea dreaptă a hîrtiei şi se notează cu litera A.

Linia de lungime se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea fustei şi se notează litera B. Din punctul B se duce spre stînga o linie paralelă cu orizontala A.

Linia de şold se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea dintre talie şi şold şi se notează litera C. Din punctul C se duce pre stînga o linie paralelă cu orizontala A.

Linia de subraţ se desenează aplicînd ca şi la spate măsurile de grosime. Pe linia A se aplică punctul A spre stînga 1/4 din grosimea taliei, plus 2 cm şi se notează un punct. Pe linia de şold se aplică din punctul C spre stînga 1/4 din grosimea şoldului plus 2 cm şi se notează un punct. Pe linia de lungime se aplică din punctul B spre stînga 1/4 din grosimea şoldului plus 2 cm pentru fustele drepte şi plus 5 – 7 cm pentru fustele evazate. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe linia de şold şi apoi cu punctul de pe linia A printr-o linie plină rotunjită în dreptul şoldului.

Linia de talie se desenează măsurînd 2,5 cm din punctul A în jos pe verticală. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de grosime a taliei printr-o linie uşor rotunjită.

Futa cu pliseuri se tricotează dintr-o singură bucată, urmărind linia fustei drepte. Explicaţiile amănunţite se găsesc în text, la modelul respectiv.

După acesste tipare se tricotează diferite fuste.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.