Frumuseţea acestui model constă în dungile gen „Biedermeier”. Se tricotează în lung. Dungile uni se lucrează în verde închis, fondul dungilor de culoare deschisă este ivoriu, de ambele părţi cu un contur îngust bordo. Modelul interior este lucrat cu verde închis bordo. Gulerul de ermit, puţin evazat, este verde, tricotat în bie. Cardiganul are mîneci şapte-optimi, deschise jos. 
Furnituri:
Circa 300 g lînă verde închis, 150 g lînă ivoriu şi 100 g lînă bordo, andrele nr. 3, un fermoar care se poate deschide complet.
Mărimea:
Lărgimea cardiganului închis la fermoar de circa 107 cm, lungimea în mijlocul spatelui, fără guler, 55 ½ cm (circumferinţa pieptului circa 96 – 98 cm).
Model:
I. Cea mai mare parte a cardiganului se tricotează alternînd 12 rînduri verde închis în „punct de jerseu” cu 11 rînduri, cu modelul suedez pe care-l lucrăm după schema dată.
II. Gulerul în bie se tricotează în „punct de jerseu”. Descrierea este dată în text.
Măsura:
32 ochiuri şi 36 rînduri = 10 cm din modelul I.
Spatele:
Începem în partea dreaptă cu 30 ochiuri la prima dungă tricotăm, în locul celor 12 rînduri verde închis, numai 8 rînduri. În felul acesta vom avea exact la mijlocul spatelui o dungă uni. Tricotăm la marginea dreaptă 2 cm drept înainte, la marginea stîngă adăugăm, la cîte 2 rînduri, de 3 ori cîte 30 de ochiuri. Vor fi 120 de ochiuri. Marginea stîngă urmează drept înainte; la marginea dreaptă creştem pentru răscroiala mînecii, la cîte 2 rînduri, de 2 ori cîte 2 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, pe urmă o dată 26 ochiuri. Vor fi 156 ochiuri.
Lăsăm lucrul de o parte. Cu alte andrele începem 6 ochiuri. Creştem la marginea dreaptă, la începutul rîndurilor pe faţă, de 3 ori cîte 1 ochi şi la începutul celor pe dos de 3 ori cîte 7 ochiuri. Vor fi 30 de ochiuri. Acest mic triunghi se adaugă în continuare la marginea dreaptă a lucrului lăsat. Vor fi 186 de ochiuri (atenţie la continuitatea modelului!). Continuăm la marginea stîngă drept înainte, la marginea dreaptă creştem la începutul rîndurilor pe faţă de 5 ori cîte 1 ochi şi mereu la cîte 2 rînduri, pe faţă, de 9 ori cîte 1 ochi. Vom avea 200 ochiuri pe andrea şi 18 cm de la punctul de plecare. La începutul următoarelor rînduri pe faţă, scădem de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 9 ori cîte 1 ochi. Rămîn 187 ochiuri. Acum continuăm drept înainte, pînă avem 26 cm măsuraţi de la punctul de plecare şi 6 rînduri din dunga uni. Aici va fi linia de mijloc a spatelui. Însemnăm cu un fir de altă culoare şi începînd de aici tricotăm spatele în sens opus.
Partea dreaptă a feţei:
Începem la marginea interioară, în culoare verde închis, cu 162 ochiuri. După 2 ½ cm în „punct de jerseu” tricotăm pe faţa lucrului 1 rînd de ochiuri pe dos. Urmează 12 rînduri tot în culoare verde, în „punct de jerseu”, apoi continuăm cu dunga cu model suedez, după schema dată. La 5 cm măsuraţi de jos adăugăm, la marginea stîngă, 9 ochiuri şi urmăm această margine drept înainte. La marginea dreaptă creştem pentru răscroiala gîtului, mereu la începutul rîndurilor pe faţă, de 5 ori cîte 2 ochiuri, de 3 ori cîte 3 ochiuri, o dată 4 ochiuri şi o dată 6 ochiuri. Vor fi 200 ochiuri. Cînd avem 11 cm de la începutul lucrului, scădem pentru umăr *la începutul fiecărui rînd pe faţă de 4 ori cîte 1 ochi, urmează un rînd pe faţă în care nu scădem. Repetăm de 4 ori de la *. Continuăm şi scădem încă de 2 ori cîte 1 ochi. Între timp, la 23 cm de la început, pe dosul lucrului, tricotăm 135 ochiuri pe dos şi încheiem 20 ochiuri. Cele 135 ochiuri le luăm pe o andrea de rezervă şi sfîrşim mai întîi bucata mai mică. La începutul rîndurilor pe faţă scădem după indicaţiile date, la începutul rîndurilor pe dos scădem de 4 ori cîte 4 ochiuri şi cîte 3 ochiuri pînă se termină toate ochiurile. Continuăm lucrul cu cele 135 ochiuri. La începutul rîndurilor pe faţă scădem o dată 3 ochiuri şi de 6 ori cîte 2 ochiuri. Rămîn 120 ochiuri. Tricotăm drept înainte, pînă avem 28 cm de la începutul lucrului. La începutul rîndurilor următoare tricotate pe dos, încheiem cîte 30 ochiuri, pînă se termină toate ochiurile.
Partea stîngă a feţei, se tricotează în sens opus.
Mîneca:
Începem la punctul însemnat cu „A” pe tipar, cu 12 ochiuri. La începutul rîndurilor tricotate pe dos creştem de 10 ori cîte 13 ochiuri, la începutul celor pe faţă tricotăm 2 cm drept înainte, apoi creştem la începutul rîndurilor pe faţă de 20 ori cîte 2 ochiuri şi de 5 ori cîte 1 ochi. Vor fi 187 ochiuri. Tricotăm drept înainte pînă ce avem 19 cm de la punctul de plecare, măsuraţi vertical. Aici va fi linia de mijloc a mînecii. Însemnăm acest loc şi începînd de aici tricotăm în sens opus; scădem în aceeaşi măsură în care am crescut pînă acum, pînă ce încheiem cu 12 ochiuri.
Gulerul:
Începem cu 1 ochi, în culoare verde închis. Tricotăm în bie în „punct de jerseu”. La începutul rîndurilor pe faţă creştem cîte 2 ochiuri, la începutul celor tricotate pe dos cîte 1 ochi, pînă avem 46 ochiuri. Începînd de aici creştem mai departe cîte 1 ochi la începutul rîndurilor pe dos, dar la începutul celor tricotate pe faţă scădem cîte 1 ochi, astfel cele 46 ochiuri de pe andrea nu se vor înmulţi, dar nici nu vor scădea. Cînd marginea mai lungă este de 48 cm, scădem mai departe cîte 1 ochi la începutul rîndurilor pe faţă, însă scădem şi cîte 2 ochiuri la începutul rîndurilor tricotate pe dos, pînă se termină toate ochiurile.
Părţile tricotate se calcă apăsat cu fierul şi se montează. Tivul de jos, tivul mînecilor şi al celor două feţe se îndoaie cu 2 ½ cm şi se prinde cu puncte invizibile. Gulerul se coase în răscroiala gîtului, puţin evazat, şi se răsfrînge în afară. La marginea celor două feţe şi în continuare în gulerul îndoit, aşezăm fermoarul.
„Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959
Tricotaje de mînă 