Bluzele (puloverele) chimono se tricotează dintr-o singură bucată – corsajul şi mîneca – urmărind tiparul respectiv.
Acest gen de bluză poate prezenta o mînecă lungă, trei sferturi sau scurtă şi se compune din două părţi, spate şi faţă, pentru care se construieşte cîte un tipar.
Pentru desenarea tiparului de bluză chimono este necesară o măsură suplimentară şi anume:
Măsura de lungime a mînecii, care se ia de la răscroitura gîtului, trecînd peste umăr şi apoi în lungul braţului pînă sub cot, dacă mîneca este trei sferturi, sau pînă la încheietura mîinii, dacă mîneca este lungă.
1. Tiparul de spate
Pentru desenarea tiparului se desenează un unghi cu laturile nedefinite drept în partea stîngă a hîrtiei şi se notează cu litera A.
Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală, măsura de lungime a bluzei pînă în talie plus 1 cm şi se notează litera B. Din punctul B se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala A.
Linia de lungime a bluzei se desenează măsurînd din punctul B în jos pe verticală măsura dintre talie şi şold, unde s-a stabilit lungimea bluzei şi se notează litera C. Din punctul C se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala B.
Linia de grosime a bustului se desenează măsurînd din punctul B în sus pe verticală măsura de lungime a spatelui minus 3 cm şi se notează litera D. Din punctul D se duce spre stînga o linie paralelă cu orizontala B.
Linia de lăţime a spatelui se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală 1/3 din lungimea spatelui pînă în talie plus 1 cm şi se notează litera E. Din punctul E se duce spre dreapta o linie paralelă cu prizontala A.
Lina de subraţ a bluzei se desenează aplicînd măsurile de grosime după cum urmează:
– pe linia C se măsoară din punctul C spre dreapta 1/4 din grosimea şoldului şi se înseamnă un punct;
– pe linia B se măsoară din punctul B spre dreapta 1/4 din grosimea taliei şi se notează un punct;
– pe linia D se măsoară din punctul D spre dreapta 1/4 din grosimea bustului plus 1 cm şi se înseamnă un punct.
Punctele stabilite se unesc între ele cu o linie plină prelungită cu 3 cm deasupra orizontalei D. Punctul stabilit reprezintă lungimea subraţului care se controlează aplicînd măsura din talie în sus pe linia de subraţ.
Răscroitura gîtului se desenează măsurînd 1 cm din punctul A în jos pe verticală, iar pe orizontală se măsoară tot din punctul spre dreapta 1/6 din grosimea gîtului plus 1 cm. Punctul stabilit se ridică cu 1 cm mai sus de orizontala A, apoi se uneşte cu punctul de pe verticala A printr-o linie uşor adîncită.
Linia cusăturii de pe mînecă se desenează astfel: se măsoară din punctul E spre dreapta pe orizontală 1/2 din lăţimea spatelui plus 2 cm şi se notează litera F. Din punctul F se ridică o linie verticală paralelă cu verticala A pînă la linia de cadru. Pe această linie se măsoară 3 cm de la orizontala A în jos. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de răscroitură a gîtului situat deasupra orizontalei A, cu o linie prelungită. Pe această linie se aplica măsura de lungime a mînecii începînd de la răscroitura gîtului spre dreapta şi se notează cu litera G.
Linia de lungime a mînecii se desenează aplicînd linia în formă de unghi drept în punctul G şi se desenează o linie egală cu 1/2 din grosimea încheieturii mîinii şi se notează litera H.
Linia cusăturii de subraţ a mînecii se desenează unind punctul H cu punctul de lungime a subraţului bluzei cu o linie ce se rotunjeşte în dreptul subraţului, aşa ca pe tipar.
2. Tiparul din faţă.
Pentru desenarea tiparului din faţă se construieşte un unghi drept cu laturile nedefinite, în partea dreaptă a hîrtiei şi se notează cu litera A. 
Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală, lungimea bluzei în faţă, din care se scade lungimea răscroiturii gîtului de la partea din spate şi se notează litera B. Din punctul B se duce spre stînga o linie paralelă cu orizontala A.
Linia de lungime a feţei se desenează aplicînd din punctul B în jos, lungimea dintre talie şi şold, ca şi la partea din spate şi se notează litera C. Din punctul C se duce spre stînga o linie paralelă cu orizontala B.
Linia de grosime a bustului se desenează măsurînd din punctul B în sus pe verticală lungimea subraţului minus 3 cm şi se notează litera D. Din punctul D se duce spre stînga o linie paralelă cu orizontala B.
Linia de subraţ a bluzei se desenează astfel:
– pe linia de lungime se aplică din punctul C spre stînga 1/4 din grosimea şoldului plus 1 cm şi se notează un punct;
– pe linia de talie se aplică din punctul B spre stînga 1/4 din grosimea şoldului plus 1 cm şi se notează un punct;
– pe linia de bust se aplică din punctul D spre stînga 1/4 din grosimea bustului plus 1 cm şi se notează un punct.
Punctele stabilite se unesc între ele printr-o linie ce se prelungeşte cu 3 cm mai sus de linia D. Punctul stabilit reprezintă lungimea subraţului.
Răscroitura gîtului se desenează măsurînd din punctul A spre dreapta pe orizontala lungimea răscroiturii gîtului din spate plus 1 cm şi se notează un punct.
Tot din punctul A în jos pe verticală se aplică aceeaşi măsură plus 2 cm. Punctul tabilit se uneşte cu punctul de pe orizontala A printr-o linie rotunjită, aşa ca pe tipar.
Linia cusăturii de pe mînecă se desenează procedînd astfel: se măsoară din punctul de răscroitură a gîtului pe orizontala A, spre dreapta, lungimea cusăturii mînecii din spate de la răscroitura gîtului pînă la verticala F. Punctul stabilit se coboară cu 3 cm sub orizontala A şi se notează cu litera E. Se uneşte apoi punctul E cu punctul de răscroitură a gîtului printr-o linie prelungită. Pe această linie să măsoară de la răscroitura gîtului spre stînga lungimea mînecii pînă la încheietura mîinii şi se notează litera F.
Linia de lungime a mînecii se desenează aplicînd linia în unghi drept în punctul F şi se duce o linie egală cu 1/2 din grosimea încheieturii mîinii şi se notează litera G.
Linia cusăturii de subraţ a mînecii se desenează unind punctul G cu punctul de lungime a subraţului bluzei printr-o linie care se rotunjeşte în dreptul subraţului.
După aceste tipare simple se pot tricota diferite bluze chimono cu mîneca lungă.
„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.
Tricotaje de mînă 