Acest gen de bluze sînt formate dn faţă, spate şi mîneci. Mînecile, indiferent dacă sînt lungi, trei-sferturi sau scurte, se pot lucra separat în întregime sau, după ce s-a tricotat pînă la răscroitura braţului, se poate tricota o dată cu spatele şi faţă, care au fost şi ele tricotate pînă la răscroitura braţului.
Pentru fiecare piesă componentă se construieşte un tipar.
La mîneci se foloseşte aceeaşi măsură de lungime ca la bluza chimono.
Tiparul părţii din spate
Pentru desenarea tiparului se construieşte în partea stîngă a hîrtiei un unghi drept cu laturile nedefinite şi se notează cu litera A.
Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală, lungimea bluzei pînă în talie şi se notează litera B. Din punctul B se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala A.
Linia de lungime a bluzei se desenează din punctul B în jos pe verticală lungimea dintre talie şi şold şi se notează litera C. Din punctul C se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala B.
Linia de grosime a bustului se desenează măsurînd din punctul B în sus pe verticală, lungimea subraţului minus 3 cm şi se notează litera D. Din punctul D se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala B.
Linia de subraţ se desenează procedînd astfel:
– pe linia de lungime se aplică din punctul C spre dreapta pe orizontală 1/4 din grosimea şoldului şi se înseamnă un punct.
– pe linia de talie se aplică din punctul B spre dreapta 1/4 din grosimea taliei şi se înseamnă un punct.
– pe linia de bust se aplică din punctul D spre dreapta 1/4 din grosimea bustului şi se înseamnă un punct.
Se unesc între ele punctele stabilite. Linia desenată se prelungeşte cu 3 cm deasupra liniei de bust. Punctul stabilit reprezintă înălţimea subraţului.
Răscroitura gîtului se formează măsurînd 1 cm din punctul A în jos pe verticală. Tot din punctul A se măsoară spre dreapta 1/6 din grosimea gîtului minus 3 cm şi se notează litera E. Se uneşte punctul E cu punctul de răscroitură de pe verticala A printr-o linie uşor rotunjită.
Linia de aplicare a mînecii raglan se formează unind punctul E cu punctul de înălţime a subraţului cu o linie uşor rotunjită, aşa ca pe tipar.
Tiparul părţii din faţă 
Se desenează un unghi drept în partea dreaptă a hîrtiei şi se notează cu litera A.
Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea bluzei pînă în talie minus 1,5 cm şi se notează litera B. Din punctul B se duce spre stînga o linie paralelă cu orizontala A.
Linia de lungime a bluzei se desenează măsurînd din punctul B în jos pe verticală lungimea dintre talie şi şold şi se notează litera C. Din punctul C se duce spre stînga o linie paralelă cu orizontala B.
Linia de subraţ se desenează aplicînd în prealabil măsurile de grosime astfel:
– pe linia de lungime a bluzei se aplică din punctul C spre stînga 1/4 din grosimea şoldului plus 1 cm şi se notează un punct.
– pe linia de talie se aplică din punctul B spre stînga 1/4 din grosimea taliei plus 1 cm şi se înseamnă un punct.
– pe linia de bust se aplică din punctul D spre stînga 1/4 din grosimea bustului plus 1 cm şi se notează un punct. Se unesc apoi între ele punctele stabilite printr-o linie ce se prelungeşte cu 1 cm deasupra orizontalei D. Punctul stabilit reprezintă lungimea subraţului.
Răscroitura gîtului se formează măsurînd din punctul A spre stînga pe orizontala 1/6 din grosimea gîtului minus 1,5 cm şi se notează un punct. Tot din punctul A se măsoară în jos pe verticală 1/6 din grosimea gîtului. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe orizontala A printr-o linie rotunjită.
Linia de aplicare a mînecii raglan se desenează unind punctul de răscroitură a gîtului după orizontala A cu punctul de lungime a subraţului cu linia uşor rotunjită, aşa ca pe tipar.
Tiparul de mînecă
Se desenează un cadru dreptunghiular cu lungimea egală cu măsura de lungime a mînecii raglan (se ia la fel ca la mîneca chimono), iar lăţimea va fi egală cu 1/2 din grosimea braţului. Acest cadru se notează cu literele A, B, C, D.
Linia de răscroitură a mînecii. Pentru desenarea acestei linii se construieşte o linie ajutătoare, aplicînd din punctul C în jos pe verticală distanţa A – E de la partea din spate a bluzei. Punctul însemnat se notează cu litera E. Din acest punct se duce spre stînga o linie punctată paralelă cu orizontala A – C. Se măsoară apoi 4 1/2 cm din punctul A spre dreapta pe orizontală. Punctul stabilit se uneşte cu punctul E printr-o linie uşor rotunjită, aşa ca pe tipar. Această linie reprezintă răscroitura mînecii raglan.
Linia cusăturii de subraţ a mînecii se desenează măsurînd din punctul B spre dreapta 1/2 din grosimea încheieturii mînecii, pentru mîneca lungă, sau a grosimii braţului pentru mîneca trei-sferturi şi pentru mîneca scurtă. Punctul stabilit se uneşte cu punctul E printr-o linie plină.
Observaţii. Lungimea acestei bluze, ca şi a celorlalte, poate fi şi numai pînă în talie. În acest caz, linia de talie va reprezenta lungimea bluzei, însă numai pînă la elasticul sau la bordura ce urmează să se facă bluzei respective. Lăţimea acestora nu este inclusă în lungimea bluzei pînă în talie.
După aceste tipare se pot tricota diverse modele de bluză cu mînecă raglan.
„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.
Tricotaje de mînă 