Fulare

Fularele se înscriu în accesoriile îmbrăcămintei pentru sport. Ele pot fi uni, în dungi, cu modele etc., iar dimensiunile sînt cam de 20 X 80 cm. Punctul cel mai indicat pentru tricotarea fularelor este punctul leneş, care se mulează bine.

Fular cu dungi simpleFular cu dungi simple

Acest fular este încrustat cu dungi transversale de culoare contrastantă.

Se montează pe andrea un număr de ochiuri corespunzător lăţimii fixată şi se lucrează fondul cu punct de elastic dublu, iar dungile cu punct leneş.

Elasticul dublu se lucrează astfel:

Se tricotează 1 ochi, se aşează firul în faţa ochiului următor, se tricotează ochiul, se aşează firul înapoi.

Ochiurile se pot tricota pe faţă sau pe dos, de asta depinde dacă elasticul arată lucrat pe faţă sau pe dos.

Se tricotează circa 7 cm, din culoarea de fond cu punct de elastic, apoi se tricotează cîte 2 rînduri din culorile dungilor cu punct leneş. Această alternanţă se repetă pe tot fularul sau numai la capetele fularului.

Fular şi căciuliţă fular si caciulita

Un ansamblu foarte drăguţ, căciuliţa cu dungi diagonale şi fularul cu dungi transversale.

Ambele piese sînt lucrate cu fire bucle de nuanţe gri şi alb şi sînt tricotate cu punct leneş.

Modul de încrustare a dungilor atît la căciuliţă, cît şi la fular, dau o notă originală acestor piese.

fular cu model romanescFularul cu model românesc

Acest fular, care împreună cu puloverul şi mănuşile constituie un ansamblu foarte fin se lucrează cu lînă albastră pe fondul alb.

Atît fularul, cît şi puloverul sînt lucrate cu punct de jerseu. Capetele fularului au franjuri lungi. Marginile puloverului, manşetele şi gulerul sînt lucrate cu punct de semielastic 1X1.

Mănuşile sînt cu un singur deget şi sînt lucrate din lînă neagră cu dungi albe.

„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Lasă un comentariu