O altă căciuliţă practică este căciuliţa olandeză, care se mai numeşte şi „căciuliţa cu urechiuşe”. 
Pentru tricotarea acestei căciuliţe se montează un număr de ochiuri corespunzător cu perimetrul capului.
Se lucrează pe rotund, pe 3 andrele, cu punct leneş.
După 20 rînduri, se începe să se scadă din 10 în 10 rînduri, tricotînd o dată cîte 2 ochiuri.
După ce s-a tricotat o bandă lată de 12 – 14 cm, se începe să se scadă în cerc, în 8 locuri, de fiecare dată deasupra scăderii din rîndul precedent, avînd grijă ca partea de sus (fundul căciuliţei) să fie neted, fără valuri.
Ultimele ochiuri se trec cu ajutorul unui ac pe dosul lucrului şi se întăresc.
În jurul cercului cu scăzături se poate face un cerculeţ simplu sau umplut cu vată sau fire groase de lînă. Acest cerculeţ îi dă o formă frumoasă căciuliţei.
Urechiuşele, sau părţile laterale, se lucrează astfel:
Se montează 21 ochiuri şi se lucrează tot cu punct leneş. Se scade la cele 2 margini, lucrînd împreună cîte 2 ochiuri. Această scăzătură se face la început de rînd, după ce s-au tricotat primele 4 ochiuri. În felul acesta marginile rămîn drepte şi frumoase.
Cele 2 urechiuşe se prind la marginile căciuliţei.
„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.
Tricotaje de mînă 