Căciuliţa se poate confecţiona în diverse feluri. Se poate face din mai multe părţi, cum este căciuliţa cu bandă dreaptă şi fundul rotund. Ea se mai poate lucra dintr-o singură bucată, aşa cum este de exemplu căciuliţa olandeză.
Căciuliţa, ca şi celelalte obiecte ce fac parte din trusoul noului născut, se lucrează după dimensiuni stabilite pentru 3 mărimi.
Căciuliţa cu bandă la mijloc
Această căciuliţă se compune din 3 bucăţi: o bandă în mijlocul capului şi 2 părţi laterale. Ea acoperă bine capul, fapt pentru care se recomandă în special pentru copiii pînă la 6 luni.
Pentru căciuliţa cu bandă vom folosi următoarele măsuri, în cm, stabilite pentru cele 3 măsuri:
Mărimea I (pînă la 3 luni): lungimea – 13 cm; lăţimea – 11 cm.
Mărimea II (de la 3 la 7 luni): lungimea – 14 cm; lăţimea – 12 cm.
Mărimea III (de la 7 la 12 luni): lungimea – 15 cm; lăţimea – 13 cm.
Tiparul părţii laterale. Desenarea cadrului. Construim în partea stîngă a hîrtiei un unghi drept cu laturile nedefinite, pe care-l însemnăm cu litera A. Aplicăm apoi din punctul A în jos, pe linia verticală, măsura de lungime a căciuliţei, iar locul stabilit îl însemnăm cu litera B. Din punctul B desenăm spre dreapta o linie orizontală. Tot din punctul A spre dreapta, pe linia orizontală, aplicăm măsura de lăţime a căciuliţei; punctul aflat îl însemnăm cu litera C. Din punctul C ducem în jos o linie verticală, pînă la linia orizontală B. Locul de întîlnire a liniei verticale C cu linia orizontală B îl însemnăm cu litera D. În felul acesta am format cadrul în interiorul căruia vom desena tiparul. Ca să desenăm tiparul este necesar să construim întîi liniile ajutătoare.
Prima linie ajutătoare. Această linie desparte cadrul în 2 părţi egale, în direcţie verticală. Pentru desenarea acestei linii, măsurăm din punctul A spre dreapta, pe linia orizontală, 1/2 din distanţa A – C şi însemnăm locul cu litera E. Din punctul E coborîm o linie verticală punctată, pînă la linia orizontală B. Această linie constituie şi un mijloc de orientare la croit, reprezentînd direcţia firului drept de lungime a materialului.
A doua linie ajutătoare. Această linie desparte cadrul în 2 părţi egale, în direcţie orizontală. Desenăm această linie, măsurînd din punctul A în jos, pe linie verticală, 1/2 din distanţa A – B şi punem un punct, pe care-l însemnăm cu litera F. Din acest punct ducem o linie orizontală punctată, pînă la linia verticală C.
Aceste 2 linii ajutătoare împart cadrul în 4 părţi egale.
A treia linie ajutătoare. Aceasta o desenăm unind printr-o linie oblică punctată, punctul E de întîlnire a liniei orizontale F cu linia verticală C.
A patra linie ajutătoare. Această linie o desenăm unind printr-o linie oblică punctată, punctul F cu punctul de întîlnire a liniei verticale E cu linia orizontală B. Cu aceasta am terminat de desenat liniile ajutătoare şi începem desenarea tiparului.
Linia de rotunjire de deasupra capului. Această linie o deenăm astfel: măsurăm 0,5 cm din punctul A în jos, pe verticală, şi punem un punct, iar din acest punct ieşim cu 0,5 cm spre stînga, în afara liniei de cadru, şi însemnăm locul cu litera A1. Acest punct indică porţiunea dinspre frunte a părţii laterale a căciuliţei. Măsurăm apoi din punctul D spre stînga, pe linia orizontală, 1/3 din distanţa A – E1 şi punem un punct, pe care-l însemnăm cu litera D1, pe care-l coborîm cu 0,5 cm sub linia de cadru. Acest punct arată porţiunea dinspre ceafă a părţii laterale a căciuliţei. Unim apoi printr-o linie curbă, punctul A1 cu punctul D1. Apoi, din punctul A1, pleacă o linie care se pierde în linia orizontală A, pînă în dreptul punctului E, iar de aici coboară spre punctul de întîlnire a liniei orizontale F, cu linia verticală C. În spaţiul dintre aceste ultime puncte, linia bombează cu 2,5 cm deasupra liniei oblice ajutătoare şi se pierde uşor pe linia verticală C, apoi se îndreaptă uşor şerpuită spre punctul D1, unde se termină linia. Pe această linie se prinde banda din mijlocul capului.
Linia dinspre faţă a părţii laterale. Unim din nou 2 punctele A1 şi D1, în felul următor: unim printr-o linie uşor oblică punctul A1 cu punctul F, iar pe acesta îl unim printr-o linie curbă cu punctul D1. Linia curbă bombează cam la jumătatea liniei oblice ajutătoare cu 1,5 cm spre stînga acestei linii, şi apoi trece prin punctul de întîlnire a liniei verticale E cu linia orizontală B. În punctul unde bombează linia curbă cu 1,5 cm se înseamnă un punct, care indică locul unde se va prinde şiretul ce leagă căciuliţa sub bărbie.
Tiparul benzii din mijlocul capului. Măsurile după care se lucrează tiparul de bandă sînt următoarele:
Măsura de lungime a benzii este egală cu lungimea liniei de rotunjime de deasupra capului de la partea laterală.
Măsura de lăţime a bentiţei se fixează astfel:
Mărimea I = 3,5 cm
Mărimea II = 4 cm
Mărimea III = 4,5 cm
Desenarea cadrului. Ca să construim tiparul de bandă formăm în partea stîngă a hîrtiei un unghi drept, cu laturile nedefinite, pe care-l însemnăm cu litera A. Din punctul A în jos, pe linia verticală, măsurăm lungimea bentiţei şi însemnăm locul cu litera B. Din punctul B desenăm spre dreapta o linie orizontală. Tot din punctul A spre dreapta, pe linia orizontală, măsurăm lăţimea bentiţei şi însemnăm locul cu litera C. Din punctul C coborîm o linie verticală, pînă la linia orizontală B, iar punctul de întîlnire a acestor linii îl însemnăm cu litera D. Prin închiderea dreptunghiului formăm cadrul în care vom desena tiparul de bandă.
Linia ajutătoare. Ca să putem desena tiparul, construim o linie ajutătoare, măsurînd din punctul A în jos, pe verticală, 1/2 din distanţa A – B, iar locul stabilit îl însemnăm cu litera E. Din punctul E ducem o linie orizontală pînă la linia verticală C.
Linia marginii dinspre frunte. Aceasta o desenăm măsurînd din punctul A spre dreapta, pe linia orizontală, 1/3 din distanţa A – C şi însemnăm locul cu un punct, pe care îl coborîm cu 0,5 cm sub linia orizontală A. Acest punct îl unim cu punctul C, printr-o linie uşor rotunjită. Linia aceasta constituie marginea dinspre frunte a benzii.
Linia marginii dinspre ceafă. Aceasta o desenăm măsurînd din punctul B spre dreapta, pe linia orizontală, 1/3 din distanţa B – D, plus 1 cm şi însemnăm locul cu un punct. Distanţa cuprinsă între acest punct şi punctul D reprezintă linia marginii dinspre ceafă a benzii.
Linia laterală a benzii. Unim printr-o linie curbă punctul de lăţime al marginii din frunte cu punctul de lăţime al marginii dinsre ceafă. Linia curbă trece prin punctul E, uşor pierdută în linia de cadru, aşa ca pe tipar. Pe această linie se ataşează părţile laterale cu linia lor de rotunjime de deasupra capului.
Linia de mijloc a benzii este formată de linia verticală C – D.
Decupăm apoi tiparele pe liniile lor de contur, pregătindu-le astfel pentru lucru.
Modul de tricotare a căciuliţei cu bandă
Pentru tricotarea părţilor laterale se montează pe andrele 5 ochiuri şi apoi, la fiecare rînd pe faţă, se sporeşte într-o parte cu 5 ochiuri şi apoi la fiecare rînd pe faţă se sporeşte într-o parte şi alta după cum cere linia tiparului care porneşte din punctul D1.
Cînd se ajunge în punctul A1 se începe încheierea ochiurilor pînă în punctul E.
Bentiţa se lucrează începînd de la linia B – D.
După ce se tricotează bentiţa şi cele 2 părţi laterale, se unesc cu punct cusut pe muchie.
Se tricotează apoi rotund un elastic pe marginea căciuliţei, scoţînd ochiuri de jur împrejur. În partea din spate se fac cîteva anouri în elastic prin care se trasează o panglică sau un şnur cu care se leagă sub bărbie.
„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.
Tricotaje de mînă 